Romani in Italia

Majoritatea românilor cu studii superioare, care au ales sa munceasca și sa traiasca în Italia, nu pot profita de diploma de învațamânt superior pe care au obținut-o în România. Și asta datorita timpului necesar procedurilor birocratice de traducere și legalizare, negasirea unui loc de munca egal studiilor și nu în ultimul rând datorita societații italiene care de cele mai multe ori nu da șansa unui emigrant în defavoarea unui absolvent italian.


Am întâlnit însa un român care, prin ambiție, dorința de a demonstra ca e capabil sa ocupe un post superior și cu puțin noroc a reușit sa fie angajat ca inginer, responsabil cu controlul calitații într-o fabrica prestigioasa. Se numește Catalin Popinciuc, are 38 de ani și locuiește în orașul Osimo din provincia Ancona. În România a obținut, în anul 1994, diploma de licența la facultatea de inginerie mecanica din cadrul Universitații Politehnice București.

Dupa obținerea licenței a urmat o perioada dificila datorita lipsei locurilor de munca specifice studiilor sale. A încercat sa se lanseze în câteva afaceri dar ” începutul anilor 90 nu era o perioada propice începerii unei afaceri pe cont propriu. Știm prea bine ca doar cei care aveau relații sau hoții reușeau în acea perioada” ne-a marturisit el. A urmat însa alte cursuri și în anul 1998 a fost angajat ca broker la o firma din București unde a lucrat pâna în 2002 când s-a hotarât sa plece în Italia. ”Nu reușeam sa strâng nici un ban pentru mine, timp liber aveam prea puțin iar stresul era foarte mare. Deasemenea exista o responsabilitate uriașa pentru ca se faceau tranzacții de milioane de dolari. N-am mai suportat acel stil de viața și am hotarât sa-mi caut norocul în Italia.”

A ajuns în Italia, la Roma, în februarie 2002.”Am ales Roma pentru ca aveam câțiva prieteni care lucrau de doi ani acolo și mi-au gasit o camera. De serviciu însa nu aveam nici o siguranța.” Prima zi de munca pentru el a fost un șoc. ”Nu vorbisem prea mult despre posibilitațile de munca pe care le-aș fi avut ajungând la Roma. Toți imi garantau ca de serviciu se rezolva pâna la urma. Si s-a rezolvat chiar din prima zi dupa ce sosisem. Eram foarte bucuros dar nu-mi imaginam ce-o sa mi se întâmple. Am plecat cu câțiva români la vreo 50 de kilometri de Roma la...carat lemne” ne-a povestit Catalin cu zâmbetul pe buze. ”Trecând de la munca de birou la București, la carat lemne cu spatele în Italia” a completat el. ”De ce cu spatele, nu erau utilaje speciale ?”l-am intrebat eu. ”Lemnul era taiat într-o vagauna unde mijloacele mecanice nu aveau acces. Nu se putea adapta nici macar un troliu cu un cablu. Caratul cu spatele era singura metoda.”a povestit el. Dupa 6 ore de munca istovitoare a primit si plata : 50000 de lire. ”Nu-mi venea sa cred ce mi se-ntâmpla. Am facut însa haz de necaz și în miștoul pe care trebuia sa-l suport din partea colegilor cu care venisem, pentru ca tremuram ca o trestie de epuizare, m-am intors la Roma”.

Nu a durat mult perioada de la Roma și s-a transferat la Ancona. ”Începusem sa telefonez pe la toți românii pe care-i știam în Italia. Am avut noroc pentru ca un amic mai vechi care locuia lânga Ancona, știind ca sunt in cautarea unui loc de munca mi-a semnalat faptul ca o fabrica din zona cautau un inginer mecanic.” a precizat Catalin. Deși nu avea decât câteva zile de când era la Roma, nu cunoștea limba italiana, nu avea permis de munca și nu-și imagina macar ce condiții trebuiesc indeplinite a plecat sa susțina interviul la Ancona. ”Am avut puțin noroc și inspirație, trebuie sa recunosc. Aveam cu mine diploma de licența tradusa in italiana. Chiar daca nu aveam permisul de munca și nu cunoșteam limba am fost angajat pentru o perioada de proba de o luna pentru ca fusesem inspirat sa-mi traduc diploma.” a povestit el.

A continuat sa lucreze în acea fabrica aproape un an de zile timp în care a reușit sa obțina și mult râvnitul, în acea vreme, ”permesso di soggiorno”. ”Norocul a fost ca dupa trei luni de zile de cand începusem munca in fabrica a iesit ”sanatoria” care îți permitea sa muncești legal” a precizat Catalin.

Dupa obținerea permisului de munca și datorita faptului ca fabrica la care fusese angajat și-a închis activitatea, Catalin Popinciuc a fost nevoit sa-și caute un alt loc de munca. S-a angajat ca simplu muncitor într-o fabrica de materiale plastice, dar dupa nici un an de zile a fost promovat. ”Am avut din nou puțina șansa pentru ca șeful controlului de calitate a demisionat” a tinut sa precizeze Catalin. Și datorita faptului ca s-a dovedit priceput în perioada cât a lucrat ca simplu muncitor, conducerea fabricii l-a propus ca înlocuitor . Au urmat cursuri de calificare la Ancona si Macerata, a fost angajat cu contract de munca pe timp nedeterminat si din primavara anului 2004 este titularul postului de inginer responsabil cu controlul calitații. De atunci, toate au intrat pe o cale favorabila pentru el. În decembrie 2004 s-a casatorit, soția lucreaza și ea la un centru comercial de lânga Ancona iar în toamna anului 2005 au reușit impreuna sa cumpere prin credit ipotecar un apartament.

Anul acesta ,în septembrie ,dupa cum spun examele ecografice, va deveni si tata. ”Am fost mereu o persoana optimista și pe unde am lucrat am încercat sa-mi fac treaba bine. Asta cred ca m-a ajutat mult sa reușesc în Italia. În România însa trebuie sa ai o gramada de bani și cunoștințe pentru a realiza ce am realizat eu de când sunt aici” a precizat în final Catalin.

Andi Radiu