Romani in Italia

Una dintre meseriile cele mai ”râvnite” de catre românii din Italia este cea de șofer. Aparent pare o munca ușoara, bine platita și foarte comoda. Cei care nu o practica însa, nu știu ca de fapt te expune în fața multor pericole, îți limiteaza timpul petrecut împreuna cu familia iar problemele legate de contractul de munca sau plata corecta nu dispar. 


Remo Donise Lupuleasa, Dan dupa cum îl striga toata lumea, are 40 și locuiește în localitatea Stimigliano, provincia Rieti. În România locuia în Falticeni, județul Suceava. Este casatorit și are doi copii, un baiat și o fata. A venit în Italia, la Roma, în anul 1999. Ca majoritatea românilor a început sa lucreze în construcții sau ca gradinar. Nu s-a mulțumit doar cu atât și in 2001 s-a întors pentru o scurta perioada în România unde a facut tot posibilul sa obțina carnetul de conducere profesionist. ”Nu am mai suportat sa merg mereu la depozite si sa muncesc ocazional. Schimbam patronul aproape lunar, nu eram platit cum trebuie și nu aveam nici o protecție sociala. Am decis sa ma întorc în România și sa dau examen pentru obținerea permisului de șofer profesionist”. S-a întors dupa doua luni cu permisul internațional care îi permitea sa se angajeze ca șofer pe camion. ”Bucuria a fost mare pentru ca reușisem sa obțin permisul într-un timp relativ scurt. Nu știam însa nimic din greutațile pe care aveam sa le întâmpin” povesteste el. A reușit sa se angajeze ca șofer la o firma de transport deși nu avea permis de munca. ”La început mi s-a spus ca vom fi doi șoferi pe camion. Dupa cinci zile de ”experiența” însa am fost trimis de unul singur pe un camion de 27 de tone. Fara permis de ”soggiorno”, carnet de conducere italian si fara experiența a început cariera mea de șofer în Italia.”precizeaza Dan. Acestor probleme pe care nu le cunoștea s-a adaugat si o alta deziluzie: plata sub așteptari. ”Se auzea la începutul anului 2002 ca va fi o ”sanatorie” și trebuia sa profit pentru a-mi regulariza munca în Italia. Patronul însa a fost cel care a profitat cel mai mult. Știind ca nu am unde sa plec și ca vreau permisul de munca, ma platea la jumatate decât pe cei în regula. Primeam 500-600 de euro pe luna în loc de 1200-1400 cât primeau ceilalți. Tocmai de aceea am plecat val-vârtej de la el când m-am vazut cu actele în mâna” povestește Dan.
A urmat o perioada foarte buna pentru Dan pentru ca s-a angajat cu contract pe timp nedeterminat, ca șofer pe camion la o firma care recolta deșeurile rezultate de la abatoare, restaurante sau magazine alimentare. ”Am fost foarte mulțumit la acea firma. Aveam un contract de munca fix, program si salariu bun. Din pacate am renunțat pentru ca locuiam foarte departe. Regret faptul ca nu am reușit sa-mi gasesc o locuința mai apropiata, schimband-o însa soția ar fi fost dezavantajata.” precizeaza el. Și-a gasit de lucru ca șofer la o firma de curieri dar contractul este part time, reînoit din luna în luna. ”Acest contract cu care lucrez nu-mi permite sa fiu platit pentru zilele de sarbatoare, concediile medicale sau permise. Ce pot face însa?”


Silviu Mihalcea are 47 de ani, locuiește în localitatea Cingoli, provincia Macerata. În Romania locuia în județul Braila. Este casatorit, dar separat de soție și are un baiat de 18 ani. Înainte de venirea în Italia mai lucrase ca șofer la o firma de construcții și pe autobuz la o firma de transport calatori din Braila. A venit în Italia în 2002 negândindu-se nici o clipa ca decizia de a parasi țara îi va aduce multe neplaceri. ”Am venit în Italia având deja aranjat locul de munca. Am venit împreuna cu familia pentru ca eram sigur pe un salariu bun și pe faptul ca voi lucra legal” povestește el. A intrat imediat, așa cum îi promisese un prieten, ca șofer la o firma de transporturi internaționale, cu un salariu foarte bun și cu contract de munca pe timp nedeterminat. Nu s-a gândit insa ca programul îl va separa de soție si copil, ca va fi nevoit sa plece duminica seara și sa se reîntoarca sâmbata dimineața. ”În primul an de lucru nu am avut parte de reproșuri din partea familiei, chiar daca ne vedeam doar doua zile pe saptamâna. La un moment dat mi-am vazut și soția și baiatul devenind tot mai indiferenți. Acum un an s-au întors amândoi in România. Mi-au reproșat ca devenisem un musafir în casa și ca se plictisisera de acest mod de a trai” povestește Silviu. ”Nu am putut sa nu le dau dreptate, chiar daca financiar nu aveau ce sa-mi reproșeze” a completat el
Pe lânga problemele create in familie, Silviu a ținut sa ne precizeze ca meseria de șofer de transporturi internaționale ”îți da toata viața peste cap”. ”Te speli prin benzinarii, dormi în funcție de ruta pe care o ai și de orarul pe care trebuie sa-l respecți, manânci la diferite ore și pe unde apuci. Doua lucruri ma mai țin: salariul bun și faptul ca vizitezi aproape toata Europa.” a precizat el .
Ca planuri de viitor, a marturisit ca dorește sa-si cumpere camionul lui și împreuna cu un prieten din România sa faca transporturi pe cont propriu. ”Pe primul loc însa, vreau sa-mi recâștig familia !” a declarat el la sfarșit.


Adrian Loren Romega are 33 de ani, locuieste in localitatea Cesano, provincia Roma. În România locuia în municipiul Suceava. Este casatorit si are o fetița. A venit în Italia, la Roma în decembrie 1999 cu gândul înca de la început de a-și gasi un loc de munca ca șofer mai ales ca în România practicase deja aceasta meserie. A lucrat în distribuție, ca șofer pe camion la firme prestigioase precum Coca-Cola sau Danone. ”Nu îmi permitea un câștig foarte bun și eram pe drumuri de dimineața pâna seara. Auzisem ca în strainatate șoferii sunt platiți foarte bine și m-am hotarât sa încerc și eu” povestește Adi. Dupa aproape un an de cautari, în 2001 a reușit sa-și gaseasca de lucru ca ajutor de șofer la o firma de transport de lânga Roma. ”Era foarte greu sa gasești un loc de munca bun fara sa ai permisul de ”soggiorno”. Degeaba spuneam ca am permis de conducere internațional. Am gasit pâna la urma dar eram platit la negru și nu beneficiam de nici o protecție sociala și alte drepturi salariale”. Dupa obținerea permisului de munca și a rezidenței a reușit, și datorita faptului ca deja lucrase în România în distribuție, sa se angajeze ca șofer pe camion la o firma care asigura aprovizionarea super marketurilor din lanțul GS. Se deplaseaza zilnic în locațiile din regiunile Lazio , Abruzzo și Umbria. ” Nu e un contract fix dar macar îmi permite sa iau salariul la timp, sa fiu platit exact dupa cursele pe care le fac și sa beneficiez de o ”busta paga” care mi-a dat posibilitatea sa-mi fac rezidența sau sa-mi cumpar o mașina în rate.” A completat el.
A scapat de grijile legate de legalitatea muncii si a salariului dar problemele nu s-au oprit aici. ”Saptamânal ma confrunt cu problemele create de poliție sau carabinieri. Ma opresc și îmi verfica actele cu mai multa ”pasiune” când constata ca sunt român.” povestește Adi. În 2006 s-a confruntat chiar cu o situație mai delicata. ” Cei de la firma mi-au montat un disc pentru controlarea vitezei dar care era diferit decât cel pentru camionul meu. La un control al carabinierilor s-a constatat, eronat, ca depașisem viteza legala cu 10 km . Degeaba am cautat sp le demonstrez ca nu e vina mea. Mi-au luat 10 puncte de pe permisul de conducere, mi l-au și suspendat pentru o luna, la care s-a adaugat o amenda de 740 de euro. Practic, o luna am lucrat degeaba și o luna nu am putut lucra. A fost un dezastru!” a precizat Adi cu naduf.

Andi Radiu