Editorial

Sportul romanesc ne-a adus bucurie in sufletele nostre de romani.La toate concursurile internationale am urmarit emotionati si mandri cum se ridica steagul Romaniei si cum rasuna triumfator imnul tarii noastre. Sportul a avut o prezenta constanta in ceea ce am numi imaginea pozitiva a Romaniei. Desigur, ca toate domeniile din societatea noastra, nu a fost scutit de scandaluri si nici de caderi. Dar s-a ridicat. A triumfat. Cine s-ar fi gandit un an ,doi in urma ca gimnastica romanesca - de numele careia se leaga cel al Nadiei Comaneci (poate cel mai celebru roman in prezent)- va renaste cu atata energie si va straluci la Campionatele Europene?

Gimnastica romaneasca, otravita catva timp in urma de orgolii, scandaluri, distrusa in idealurile si standardele ei profesionale…
Cand gimnastele de la Deva s-au revoltat impotriva metodelor dure ale antrenorilor si a regimului exigent pe care il promoveaza scoala romanesca de gimnastica , am crezut ca totul s-a prabusit. A  murit un mit. Imi venea sa strig in gura mare-si poate n-as fi fost singura!- ca antrenorii, modelul lor de munca si de viata, reprezinta persoane care fac sacrificii permanent, care au inchinat viata sportului de performata ,care au renuntat la comoditatile unei vieti de succes si au tratat cu indiferenta ispitele unei vieti mai bune …

Si iata ca m-am inselat: sportul n-a murit. Dupa patru ani de munca si sacrificii , petrecuti in tacere si modestie, gimnastica romaneasca a triumfat,punand premisele unei alte generatii de aur!

Ce e important aici mai mult decat bucuria momentului? Continuarea unei traditii romanesti .O traditie care este o lumina intr-o societate tot mai obscura si bolnava. Continuarea unui mit,acela al sportului.Sportul care inseamna talent dar si foarte multa munca si spirit de sacrificiu,caracter si vointa de fier. Un model social si educational care nu poate decat sa faca bine si scolii romanesti,cea care se intreaba prin reprezentantii sai daca notele la purtare n-ar trebui sa dispara,intrucat umilesc daca acestea sunt mici (?!)…Cate „umilinte” si „ suferinte „or fi fost sufletele gimnastelor timp de atatea ani pana cand au reusit performanta?!!!Cate lacrimi si zile de munca pana la extenuare?!Cata perseverenta si ambitie pentru niste adolescente care au platit constient cu o „ viata normala”pentru idealul unei profesii?!

Reusita gimnastelor romance la Campionatul european s-ar putea sa nu fi mirat ,totusi ,pe nimeni…dar sa fii dat o oarecare nedumerire intr-o societate in care ceea ce era considerat firesc odata,sa devina exceptional . Adica sa aduca o stare de normalitate unei societati intoxicata de superficialitate si succese de carton. Reusita gimnastelor romance se adauga altor reusite in sport care ne-au facut cunoscuti in intreaga lume…si care mie, roman, la 2000km distanta de Romania , mi-a adus o mica dar valoroasa victorie: obtinerea unui teren pentru activitati sportive ale romanilor rezidenti in orasul in care locuiesc,tocmai datorita faptului ca „suntem un popor talentat la sport si cu rezultate uimitoare”.

Gina Dumitriu