Romani in Italia

Ajungând în Italia, mulți dintre români sunt nevoiți sa accepte tot felul de munci, de cele mai multe ori neavând posibilitatea sa aleaga ci doar sa accepte ceea ce gasesc. Tocmai din aceasta cauza exista posibilitatea ca într-un timp relativ scurt sa fi nevoit sa practici meserii pe care nici nu le visai înainte de a pleca din România. Am cunoscut un român care ne-a descris prin câte a trecut.

Darie Toderaș are 34 de ani, locuiește în prezent în localitatea Montefano din provincia Macerata, este casatorit și are o fetița de aproape un an. A venit în Italia la sfarșitul anului 1999. În România, locuia în comuna Botoșana din județul Suceava. Obținuse în țara o calificare în industria pielariei și încalțamintei dar era conștient ca în Italia nu va profesa ce învațase în România.”Știam ca Italia e una din țarile cu foarte mare tradiție în pielarie și încalțaminte dar ceea ce învațasem în țara nu puteam dovedi cu vreo diploma și în plus nu aveam în acea perioada permisul de soggiorno”

A ajuns la Roma unde deja lucrau câteva rude și prieteni. A început prin a merge la depozitele din Roma unde gasea ocazional și pe perioade foarte scurte câte ceva de lucru. ”Nimic din ce știam de acasa nu mi-a folosit. Mai ales la început am fost obligat de situație sa lucrez ca manual, zidar, la curațenie sau la montaj de mobile în diferite apartamente. Plata era zilnica și mult sub ce câștigau alții. Ma saturasem de nesiguranța unui loc de munca stabil ”

A luat ziarul, a întrebat pe la toate cunoștințele și a început sa se informeze despre un ”fix”. ”Vroiam un loc stabil, sigur, care sa-mi aduca un salariu lunar. Nu conta ce mi s-ar fi propus , vroiam stabilitate”. În cele din urma a gasit un ”fix” unde trebuia sa se îngrijeasca de ...câini. ”Deși nu știam mare lucru despre câinii de vânatoare, m-am descurcat bine. Am învațat multe lucruri despre vânatoare, despre câinii care sunt folosiți în situații de acestea. A fost o experiența interesanta”.

Nu a continuat pentru multa vreme pentru ca soția se gasea în situația de a lucra tot ocazional ca majoritatea româncelor la Roma, la curațenie sau sa îngrijeasca batrâni. ”Am hotarât sa ne cautam un loc de munca fix pentru amândoi, sa fim împreuna, mai ales ca mai cunoscusem o familie de români care lucrau ”în copie” și se descurcau foarte bine”povestește Darie. A urmat o perioada în care au lucrat ca și colaboratori familiali la o familie foarte bogata din Roma. ”Și de aceasta data a fost o experiența unica. Am vazut cum traiesc milionarii, care le sunt obiceiurile, modul de viața si multe vipuri pe care doar în televizor le puteai vedea. Am învațat multe în acea perioada”

Dupa circa trei ani de când venise în Italia a reușit împreuna cu soția sa obtina permisul de munca în urma Sanatoriei din 2002 și s-a gândit ca perioada de munca în ”copie” trebuie sa se termine. ”Sa lucrezi într-o familie bogata e o experiența totala, dar nu-ți permite sa duci o viața normala de familie. Vroiam un copil și în acele condiții nu se putea. Am decis sa caut de lucru în fabrica, dar la Roma acest lucru nu era posibil. Am plecat cu soția lânga Ancona unde cunoașteam câțiva români” a continuat sa povesteasca Darie.

Fiind recomandat de catre un amic a început sa lucreze într-o fabrica care prelucra argintul. O alta îndeletnicire noua, necunoscuta pâna atunci. ”Vedeam icoanele de argint de la Vatican și ma minunam cât sunt de frumoase. Nu mi-am imaginat niciodata cum sunt facute. Aici am învațat și așa ceva. Am reușit sa învaț cum se manevreaza mașinile speciale, cum se taie placile de argint, cum se șlefuiesc și cum ajung în faza finala de a fi comercializate. O alta experienta deosebita pentru mine”. Dupa cateva luni de lucru , fabrica a redus o parte dintre muncitori pentru micșorarea producției și fiind printre ultimii angajați, i s-a oprit contractul.

Nu a renunțat în a-și cauta un alt loc de munca și în scurt timp a reușit sa se angajeze la renumita fabrica de jucarii ”Clementoni”. ”Alte mașini, alte metode de lucru dar pentru mine a fost o alta experiența deosebita. Am vazut cum sunt ansamblate și fabricate jucariile, puzzleurile sau acele jocuri de perspicacitate care ma fascinau din copilarie. Am lucrat și la ansamblaj și la stampaj și chiar și la ambalaje.”. Nu a fost nici de data asta ultimul sau loc de munca pentru ca un prieten l-a convins sa lucreze în alta parte.

De aproape un an de zile, Darie s-a angajat la șantierul naval din Ancona. ”Aici cred ca voi ramâne pentru mult timp. Sunt sigur ca e un loc de munca sigur. Nu mi-am închipuit niciodata ca voi lucra la construirea vapoarelor. Este foarte interesant și frumos mai ales ca am învațat lucruri noi care îmi pot folosi pe viitor: sa sudez, sa ansamblez componente hidraulice, sa folosesc tot felul de unelte specifice și sa vad cum ”crește” o nava”.

Stabilitatea locului de munca și faptul ca are un contract pe timp nedeterminat i-au permis sa poata cumpara prin credit imobiliar un apartament. Anul trecut soția a nascut o fetița și ”se pare ca viața noastra a intrat într-o perioada de stabilitate. Am avut multe experiențe și am învațat o gramada de lucruri noi dar cred ca a venit timpul sa ma stabilesc aici.”ne-a spus Darie la sfarșitul întâlnirii.

Andi Radiu