Editorial

"Copiii romanilor sunt cei mai studiosi dintre imigranti si au cea mai scazuta rata de abandon scolar. Ar trebui sa invatam de la romani cum sa ne motivam copiii", titreaza cotidianul "Globe and Mail". Iata o stire care te face sa-ti bata inima mai cu putere, sa iesi din lehamitea zilnica si sa te stergi la ochi vazand ca presa dintr-o tara straina are curajul sa recunoasca o treaba atat de serioasa.

Pe moment simtisem invidia si ma luasera dracii ca nu am facut tot posibilul sa emigrez si eu in Canada, sa fie inclusi si copiii mei in categoria celor mai buni si sa vorbeasca engleza si franceza in loc de italiana cu care nu te descurci nicaieri in lume decat daca ai ajuns intr-un cartier italian.

 M-am gandit insa ca aceasta recunoastere a valorii romanesti peste ocean e rezultatul nu a unei persoane sau a unui grup razlet de genii ci e rezultatul constiintei majoritatii romanilor care au ajuns acolo. Care pun pe primul plan educatia copiilor, care-i mai si "ating cand nu sunt in vazul lumii sau cand o iau razna", dupa cum imi povestea o buna prietena.

 Preocuparea romanilor din Italia pentru educatia copiilor nu cred ca e mai prejos dar putem face o totusi o comparatie? Haideti sa incercam: ca numar suntem tot pe-acolo, aproape 300.000 cu acte in regula dar cei din Canada au fost trecuti prin toate "furcile caudine" pentru a primi viza, doar cei cu studii superioare, tineri si cu ceva bani la tescherea. Cei care am emigrat in Italia am venit din toate categoriile, majoritatea datorita saraciei, a nevoilor, a lipsei unei calificari sau fara studii. Cei din Canada au fost inclusi imediat in sistemul sanitar si de protectie sociala, ajutati sa se integreze, sa-si gaseasca un loc de munca, chiar daca greutatile nu i-au ocolit. Dar diferentele sunt mari si semnificative. Integrarea a fost rapida, accesul la locuri de munca pe masura studiilor , posibilitatea imediata a apelarii la credite ipotecare sau personale ...si asa mai departe.

Ce fac insa manovalul, rupt de atata moloz incarcat in camion si domestica sau badanta care se intoarce acasa cu nervii la pamant dupa o zi de munca si de suportat ifosele nu stiu carei babe sclerozate? Mai au timp sa stea dupa "compitele" copiilor lor sau sa citeasca impreuna cu ei? Mmmh...ma cam indoiesc! Si-atunci ce le ramane decat sa aiba incredere ca exista o constiinta a odraslei. Dar odrasla nu stie bine sa vorbeasca limba italiana, e imbracat mai prost ca ceilalti din clasa, nu are computer si internet si se simte marginalizat. Iar rezultatele se vad...proaste. In cazul nostru nu sunt tot "copiii romanilor"?
Potrivit aceleasi publicatii, cei mai multi dintre imigrantii romani sositi in Canada recunosc ca atitudinea lor fata de educatie a fost adanc intiparita in timpul regimului comunist al lui Ceausescu. Sa zicem ca ceva adevar exista in aceasta afirmatie dar eu consider ca totul depinde de noi parintii, de cat de importante sunt pentru noi educatia si viitorul copiilor nostri.