Opinia Realitatii din Italia

Opinia Realitatii din Italia

Gazeta Romaneasca

Gazeta Romaneasca


Cauta

Parteneri


Blogul lui Andrei Badin
Blogul lui Dutu
Blogul lui Adjudeanu
P.I.R.
FIRI
IRFI
ActualitateaRomaneasca
Ora Romaniei
Strainatate
Dirobenelu
Accommodation Romania


Romani in Italia


"Am vrut sa fiu coafeza in Italia"
21.04.2008

Ajunsi în Italia, majoritatea românilor sunt obligati sa-si schimbe profilul de munca. Unii reusesc sa faca ce faceau în tara. Cei care reusesc sa lucreze în acelasi domeniu constata însa ca sunt deosebiri foarte mari fata de ce au învatat în România. Sorina Matei a facut tot posibilul sa-si pastreze meseria, cea de coafeza, desi a întâmpinat multe greutati.



Se numeste Sorina Matei, are 31 de ani si locuieste în orasul Osimo, provincia Ancona. A venit în ianuarie 2005 urmându-l pe sotul ei, tot român, care locuia deja de câtiva ani în Italia. "Ne-am casatorit în decembrie 2004 si a trebuit sa vin imediat, pentru ca sotul meu lucra în Italia de ceva timp. Multi m-au sfatuit sa mai amân plecarea, dar nu puteam sa stau departe de el, abia casatoriti", ne-a declarat Sorina.

Chiar de la început a tinut sa-si caute de lucru în meseria pe care o practicase în tara, aceea de coafeza. "Mi-a placut dintotdeauna meseria de coafeza. Îmi permitea sa-mi folosesc imaginatia si mai mult decât atât, am practicat-o din placere. Nu am simtit niciodata o corvoada în a merge la serviciu".

Nu a fost usor sa-si gaseasca de lucru imediat. Au durat ceva timp actele de reîntregirea familiei, a trebuit sa treaca peste handicapul necunoasterii limbii italiene si nu în ultimul rând, a se obisnui cu un alt stil de viata.


Muncitoare în fabrica

"Ca sa lucrez legal, peste tot îmi cereau rezidenta, un certificat de calificare si sa am macar un an de experienta. Lucruri pe care eu nu le puteam arata. A trebuit sa accept un post la negru, platit foarte prost si unde nu faceam altceva decât sa ajut la curatenie. Dar ce puteam face, trebuia sa încep de undeva".

Salariul foarte mic, nici 500 de euro, modul cum era tratata si faptul ca nu învata nimic au facut-o pe Sorina sa renunte la acel post si sa încerce sa se reprofileze. A obtinut actele de rezidenta, permisul de sedere si s-a putut prezenta la agentiile de munca.

A gasit în final un post de muncitor în ramura metal-mecanica. "A fost cosmarul vietii mele. Eram obisnuita cu saloane de coafura, cu lume buna, într-un mediu total diferit de ce gasisem în acea fabrica. M-am trezit înconjurata de straini de toate natiile cu care abia ma întelegeam, la un lant de montaj dintr-o fabrica. Opt ore faceam aceleasi montaje, repetitive. Dupa o luna de zile am renuntat, promitându-mi ca nu voi lucra decât ce începusem în România".

Atelier propriu

Problemele nu s-au încheiat însa. "Contractul de munca e pe timp nedeterminat, dar ca ucenica, pentru ca se platesc mai putine taxe. Asta nu ar fi o problema pentru mine, dar nu sunt platita ca o titulara. Ce pot face însa? Mai bine de atât în ramura asta nu gasesti. O alta problema destul de mare e si programul. Aceasta meserie e foarte solicitata în preajma sarbatorilor. Nu poti avea un Craciun, Revelion sau Paste linistit. Muncesti pâna în ultimul moment. Acasa abia daca reusesti sa faci ceva. În plus, lucrând într-un centru comercial, duminicile trebuie sa fi prezenta, iar vara se obtine foarte greu concediul. Sotul meu sta singur în concediu", a povestit Sorina.

Ea ne-a spus ca va face tot posibilul sa-si deschida atelierul ei, mai ales ca mai sunt românce care lucreaza în aceasta ramura. "Mi-ar place foarte mult sa lucrez pe cont propriu si sunt sigura ca voi avea multa clientela. E nevoie însa de multi bani de investit. Pâna la urma voi reusi".

Andi Radiu

mai multe stiri...