Opinia Realitatii din Italia

Opinia Realitatii din Italia

Gazeta Romaneasca

Gazeta Romaneasca


Cauta

Parteneri


Blogul lui Andrei Badin
Blogul lui Dutu
Blogul lui Adjudeanu
P.I.R.
FIRI
IRFI
ActualitateaRomaneasca
Ora Romaniei
Strainatate
Dirobenelu
Accommodation Romania


Romani in Italia


Povestea unei baby sitter.Violeta & Tommasso de opt ani nedespartiti
25.04.2008

Meseria de baby-sitter este una dintre cele mai frecvente în rândul româncelor venite sa munceasca în Italia. Cere însa multa rabdare, responsabilitate, dragoste pentru copii si în general nu ofera câstiguri foarte mari. Pe lânga toate acestea mai intervine si faptul ca nu de putine ori atât copilul cât si „bona” se leaga sufleteste unul de celalalt. E si cazul unei românce care de aproape 8 ani are grija de acelasi copil al unei familii italiene.


Violeta P. are 35 de ani, este originara din orasul Gura Humorului, judetul Suceava si locuieste în localitatea ValMontone din apropierea Romei. În România a absolvit facultatea de electronica si telecomunicatii din cadrul Universitatii tehnice „Gheorghe Asachi” Iasi. A venit în Italia în vara anului 2000 „pentru ca era o perioada grea pentru absolventii unei facultati tehnice. Nu gaseam nimic de lucru, decât ca agent comercial sau vînzatoare în vreun magazin dar si acolo îti cerea vechime sau garantii materiale. Aveam câteva rude care lucrau deja la Roma de ceva timp si asa m-am hotarât sa încep aventura în Italia” dupa cum ne-a declarat Violeta.

Dupa sosirea în Italia au urmat câteva luni grele, datorita faptului ca nu gasea de lucru decât sporadic si pentru câteva ore pe saptamâna la curatenie sau la calcat. „Cât câstigam în acea perioada abia reuseam sa-mi platesc chiria si sa-mi fac cumparaturile de baza. În plus când am plecat din tara am platit viza aproape 1800 de dolari, pe care îi împrumutasem.Eram într-o situatie disperata.”

Dupa aproape sapte luni de asteptare si nesiguranta, niste prieteni i-au propus sa accepte un post baby sitter destul de aproape de unde locuiau, la o familie care aveau un copil de 9 luni. „eram ingrozita la gândul ca neavând experienta cu copiii as putea face greseli sau sa nu fac fata. Am plecat la întâlnirea cu viitorii mei patroni, cu inima putin îndoita si cu emotii.” povesteste Violeta. A fost primita foarte bine însa, chiar din prima clipa simtind ca poate fi maai relaxata. „Parintii erau foarte tineri, destul de aproape de vârsta mea si dupa un colocviu scurt mi-au propus sa lucrez la ei. Am simtit din prima clipa ca în acel loc voi lucra mult timp” a adaugat ea.

Dupa mai mult de sapte ani, timp în care nu si-a schimbat locul de munca, Violeta a devenit pentru Tommasso „ca o sora mai mare”dupa cum ne declara chiar ea. „Între mine si Tommasso s-a creat un raport fantastic. Eu am fost prezenta lânga el la toate evenimentele importante, la zilele de nastere, la sarbatorile de Craciun când venea „Babbo Natale”. Am fost împreuna cu el in primele zile de la camin, gradinita sau când a început clasa întîi.”

Desi nu câstiga foarte mult si e nevoita sa parcurga doua ore la dus si doua la întors , pentru ca a fost nevoita sa schimbe chiria, nici nu-i trece prin cap sa-si caute alt loc de munca. „În afara relatiei cu copilul, exista si un raport deosebit cu parintii. Sunt si ei tineri, studiaza mereu, avem foarte multe în comun si ma simt apreciata pentru cum reusesc sa am grija de baiat. Ma simt ca în familia mea .Nu de multe ori cu mama lui Tommasso gasim timp sa ne mai si plângem una alteia sau sa ne împartasim bucuriile.” povesteste Violeta.

Dupa cum ne-a mai povestit Violeta satisfactia cea mai mare i-o da raportul cu Tommasso si nu gaseste decât avantaje din asta. „I-am auzit primele cuvinte si împreuna cu el am învatat corect sa vorbesc si sa scriu în italiana. Si asta n-ar fi nimic dar în ultimul timp îmi tot repeta ca atunci cand va creste mare el ma va întretine si nu ma va mai lasa sa muncesc. În fata unor astfel de declaratii nu poti decât sa te induiosezi si sa întelegi ca pentru copil nu mai reprezint demult doar o baby sitter” marturiseste Violeta

„Când mai ai timp si pentru tine ?”am întrebat-o pe Violeta. „Pe tren” mi-a raspuns imediat si tot ea a adaugat: „în cele patru ore am timp sa citesc, sa scriu câte ceva si mi-am facut o gramada de prieteni „navetisti” ca si mine.”. A reusit sa faca si un curs de „operator terminale video” dar e inutil dupa spusele ei, pentru ca „ nu cred ca-mi voi schimba locul de munca niciodata...m-am atasat prea mult de aceasta familie si de Tommasso. Cine stie însa ce-mi ofera viitorul?”

În finalul întâlnirii Violeta a marturisit ca si ea si Tommasso sunt fani AS Roma iar baiatul strânge în secret bani pentru a-i face cadou un tricou original al echipei romane. „Tricoul costa 80 de euro si desi parintii i-am spus ca-i dau ei bani, le-a declarat ca e ambitia lui sa faca rost de ei. Cum sa mai reactionezi la astfel de declaratii de amicitie? ”concluzioneaza Violeta.

Sursa: Andi Radiu


mai multe stiri...