Editorial

Iata-ne ajunsi la momentul unei analize. Nu cred ca trebuie sa vorbim despre o previziune, dar puteam imagina cateva scenarii. Fara sa fim alarmisti ar trebui sa subliniem ca am cam dat de dracu’. Deci hai s-o luam cu inceputul: formatiuni, organizatii, partide romanesti au fost ignorate ani de zile, de romani. Aruncarea prafului in ochi a functionat pentru destul de timp. Pentru o perioada indelungata, una sau alta din formatiuni a putut pretinde ca e reprezentativa: 100 de mii, un milion de inscrisi, mai multi inscrisi decat romani prezenti in teritoriu. Si a functionat, mai ales ca romanii ca si comunitate erau o chestie destul de ambigua, cum ambiguu era si sentimentul de apartenenta a romanilor.

Dupa care anul trecut, romanii au pentru prima data dreptul de a vota si de a candida, de a arata cat sunt de inchegati ca si comunitate. Apar asociatii ca ciupercile dupa ploaie, facute ad-hoc pentru alegeri. Se candideaza presedinti, vice-presedinti, etc. si iau 2, 3 voturi. De ce? Romanii ori nu stiau de existenta acestora, ori nu i-au interesat. Pentru ca in mentalitatea colectiva e adanc inradacinat de vechea nomenclatura principiul ca a apartine unei forme de organizatie e ca si cum ai fi susceptibil de nu stiu ce acuzatie. Iar faptul ca una sau alta din asociatii ar putea avea afinitate cu vreun partid politic devine raul major.
De parca apartenenta sau afinitatea cu un partid ar insemna ca nu e credibila.

Bun, exemple italiane: Arci Gay, Arci Lesbica, Arci in general au afinitati cu partidele comuniste, dar asta nu-i impiedica sa apere drepturile celor pe care ii reprezinta. Asociatia “Luca Coscioni” este inrudita cu Partidul Radical, dar asta nu o impiedica sa apere drepturile celor care sufera de distrofie musculara. Si lista poate continua la infinit de astfel de exemple.
Ba mai mult, partidele cu care sunt inrudite sau cu care au afinitati, le sprijina si le dau structura legala si logistica pentru a putea duce pana la capat anumite batalii. Radicalii, se stie, au fost cei care au castigat batalia pentru divort si avort prin referendum, fara a fi la guvernare.

Dar italienii au semnat pentru aceste referendumuri, pentru ca e necesar un numar de semnaturi pentru a propune un referendum (cam 500 de mii). Romanul nostru, inainte de toate nici macar nu se duce sa se inscrie pentru a vota. Nu citeste un ziar, nu se informeaza, nu se duce nici macar sa vada care sunt organizatiile care ar putea sa-l reprezinte.
Dupa care atunci cand ii ceri sa intre intr-un partid sau in orice fel de asociatie, imediat intreaba: “da’ eu ce castig?”
Pai probabil ca nimic in afara de a avea o demnitate ca natiune, dar ce-ar fi sa-ti explic ce pierzi?
Vezi, chinejii? Dupa ce au iesit cu mic cu mare in piata, nimeni nu mai vorbeste despre ei. In Parlamentul italian exista reprezentanti ai altor comunitati si NICI UN ROMAN.

Dar suntem cea mai mare comunitate din Italia, numeric vorbind. Imi aduc aminte de un celebru citat: “Prosti, da’ multi”. Ei bine, cred ca ar fi necesar sa-l inversam nitel: “Multi, da’…” Dar nu e de mirare o mentalitate de genul asta atunci cand provii din tara lui Becali si a pomenilor eletorale. Asa ne-au obisnuit acasa: ca votul il dai cui iti da de pomana mai mult, nu aluia capabil sa conduca o tara, nu aluia capabil sa te reprezinte. Si na, e normal sa te trezesti ca presedintele ii spune lui Bill Gates la inaugurarea centrului Microsoft din Bucuresti: “noi in Romania avem multi hackeri”.

Cum normal e si ca tanti Floarea s-a inscris in partidul lui Becali pentru ca i-a dat un cofraj de oua si trei pui. Si daca tanti Floarea ajunge in Italia, ce credeti c-o sa faca? Acelasi lucru. Si nu-i nici macar vina ei: asa au invatat-o acasa.
Numai ca, spre deosebire de Romania, in Italia “pomenile electorale” nu sunt foarte raspandite. Aici se limiteaza la cine sau pranzuri electorale. In schimb in Italia, exista cate unul care cumpara voturile. Slava Domnului, putini. Si evident, anul trecut a aparut cate unul care a zis ca nu stiu care candidat a platit 20 de euro un vot.
Si printre romani, o practica de genul asta a gasit terenul fertil.
Acuma, insa ca am votat in 3, lucrurile au inceput sa se schimbe. De altfel, luati-l pe Alemanno: initial moderat in privinta romanilor. Ba mai mult, pune si o candidata romanca (Badescu) pe listele lui, si inca intr-o pozitie foarte buna: a doua.
Obtine doar 54 de voturi si-si dau seama ca: ups, pe romani ii doar undeva de a avea drepturi si reprezentanti. Turul doi: trimit acasa nu stiu cati romani, tai si spanzur.
Liga Nord obtine o groaza de voturi, Alemanno devine primarul Romei. Vreti sa stiti rezultatul acestei ecuatii? Am dat de dracu’.
Ca totul sa fie si mai frumos, mai e si Frattini care decide ca romanii saraci nu-i sunt pe plac si ca trebuie trimisi acasa.
Intrebare: poate face asa ceva? Depinde. Dar nu e exclus. Si atunci, hai sa-ti raspund tie, roman care ma intrebi: “da’ eu ce castig?”. Uite ce pierzi: dreptul de a sta linistit cat ai chef in Italia, dreptul de a te duce la un ghiseu public fara ca lumea sa se fereasca de tine pentru ca ai accent romanesc sau ai trasaturi de roman, fara ca oamenii sa-si aduca geanta mai aproape pentru ca esti roman, posibilitatea sa abordezi civilizat o femeie fara ca aceasta sa cheme fortele de ordine, posibilitatea de a concura pentru un loc de munca la fel ca orice cetatean, siguranta ca iti poti trimite linistit la scoala copilul fara sa fie discriminat, batut sau pur si simplu marginalizat, posibilitatea de a avea pe cineva la primarie sau in alte institutii care sa te indrume sau sa vegheze la aplicarea corecta a legii, care sa poata denunta eventualele abuzuri, dreptul de a munci in mod demn si legal, posibilitatea de a fi platit la adevarata valoare a muncii tale si lista poate continua.

Ti se pare putin, atunci ramai in ignoranta ta, continua sa ma intrebi “tu ce castigi?”, dar nu uita cat timp vei continua sa ramai in barlogul tau si in fata berii, lucrurile nu pot decat sa se inrautateasca. Cat timp comunitatea romaneasca nu va contrapune delicventilor o forta onesta, unita si utila, vom continua sa fim considerati si tratati ca oi. Iar in ceea ce-i priveste pe maresalii fara armata: baieti, timpul vostru e pe sfarsite, cel putin cu autoritatile italiene. Cele romane stim deja pe ce principiu functioneaza.

Iar pentru cei care se cred “smecheri”, ati cam dat de dracu’.