Romani in Italia

Necunoasterea legislatiei italiane din domeniul muncii face ca majoritatea românilor din Italia sa piarda multe dintre foloasele materiale la care au dreptul. Frecventa mare este în rândul femeilor si în special al badantelor , colaboratoarelor familiare sau a bonelor. O românca, care lucreaza ca badanta la Pordenone, informându-se, a obtinut dupa un an de lucru legal, chiar pensie de la statul italian.

Elena Popinciuc, originara din Suceava, are 63 de ani si locuieste în prezent într-o localitate din nord estul Italiei, San Vito al Tagliamento din provincia Pordenone. A venit în Italia în aprilie 2002, fiind chemata de o prietena care lucra de câtiva ani si care îi promisese un loc de munca. În România încercase câteva afaceri care “datorita inflatiei foarte mari si a dobânzilor enorme pe care le practicau bancile la împrumuturile în valuta, m-au facut sa vând totul, sa achit datoriile si sa pornesc în aventura italiana” dupa cum a tinut sa precizeze Elena.

Ajunsa în Italia a avut parte de o surpriza neplacuta. “O cunostinta de-a mea mai veche trebuia sa ma astepte la Vicenza si sa ma duca direct la o familie unde trebuia sa încep munca. Totul a fost anulat însa si m-am trezit ca nu aveam nici macar unde sa dorm. Prin amabilitatea patronilor prietenei mele, am putut sa dorm câteva zile la ea în camera dar nu mai mult de o saptamâna.” povesteste Elena.

A telefonat pe la alte cunostinte si dupa câteva zile a fost chemata sa lucreze ca badanta, la o batrâna, la Campagnano di Roma, o localitate în apropierea capitalei italiane, unde însa trebuia“ la primul salariu, care era de doar 500 de euro, sa platesc jumatate celui care ma chemase. Eu am fost bucuroasa pentru ca aveam macar unde sa stau si puteam sa si câstig ceva”. Nu a ramas la acel loc de munca decât patru luni pentru ca dupa cum povesteste chiar ea “eram tratata rau. Batrâna era foarte capricioasa, plata era mica, nu aveam camera mea si nu mai spun de mâncare. Nici nu se punea problema de zi libera. Atunci m-am hotarât sa ma informez despre drepturile mele mai ales ca am avut noroc si de Sanatoria care mi-a permis sa obtin permisul de “soggiorno”.

A urmat o perioda de doi ani, petrecuta la Roma, în care nu a gasit de lucru pe perioade lungi si cu contract de munca legal. “Tineam neaparat sa-mi gasesc de lucru legal, cu contract, cu taxe platite pentru ca în fiecare an trebuia sa-mi reînoiesc permisul de sedere. Peste tot numai promisiuni si mereu îmi motivau ca trebuie sa fie o perioda de proba . M-am tinut tare si asta mi-a folosit pentru ca în momentul depunerii actelor pentru obtinerea permisului sau a pensiei am putut dovedi vechimea sau domiciliul în Italia” a precizat Elena.

A plecat si din Roma, si tot prin niste cunostinte a gasit de lucru la Pordenone. Aici a gasit “parca o alta Italie. Totul e diferit fata de ce era la Roma. Aici e greu de gasit de munca la negru si peste tot femeile cu care am vorbit aveau contracte de munca platite, concedii în fiecare an, taxele catre stat le plateau patronii, nu cum faceam la Roma, unde trebuia sa le platim noi pentru a ne putea prelungi permisul de sedere”.

Elena a mai observat ca cele mai bine platite erau badantele care aveau cursuri si diplome care atestau o pregatire pentru îngrijirea batrânilor. S-a interesat cum si unde se poate înscrie, dupa care a frecventat un asemenea curs de sase luni si în afara faptului ca a gasit imediat un loc de munca bun “am învatat foarte multe lucruri noi, foarte utile pentru munca de badanta .Acum sunt pregatita sa intervin în anumite situatii, sa-mi usurez chiar munca uneori si simt chiar ca sunt si mai respectata pentru ceea ce fac”.

Elena nu s-a oprit aici si s-a interesat daca poate primi pensie de la statul italian. S-a prezentat la un sindicat (CISL) din zona unde locuia si functionarii au îndrumat-o catre INPS. Acolo a facut dovada perioadei care a lucrat legal în Italia, a declarat pensia pe care o primeste în Romania si i s-a stabilit diferenta pâna la cât avea dreptul. “As recomanda tuturor româncelor care au împlinit vârsta de pensionare, 60 de ani si care au o vechime de munca legala în Italia mai mare de un an, sa se prezinte la INPS cu documentale necesare si sa ceara sa li aplice si lor dreptul de a primi pensie. Multe românce cu care am vorbit habar n-aveau ca pot obtine pensie.” Dupa aprobarea cererii , functionarii de la sindicat au invitat-o chiar sa stea de vorba cu femei din diferite tari care practicau meserii domestice si care aveau vârsta de pensionare, lamurindu-le asupra documentelor necesare si conditiilor pe care trebuie sa le îndeplineasca.

Acum Elena e multumita de munca pe care o face si de câstigul pe care îl are. De putin timp si-a cumparat un autoturism cu care în timpul liber îsi permite sa “mai faca un ban în plus facând distributie cu produse cosmetice si de uz casnic ale firmei AMWAY”dupa cum ne-a marturisit chiar ea. Si tot ea a tinut sa precizeze ca se va simti complet împlinita în luna septembrie când, asa cum au anuntat-o fiul si nora ei, va fi pentru prima data bunica.

Andi Radiu