Romani in Italia

În ciuda evenimentelor negative din ultimul timp multi români sunt hotarâti sa nu paraseasca Italia si sa continue sa fie model de corectitudine si de deplina integrare în societatea italiana. Un astfel de exemplu îl reprezinta o familie de români care traiesc în regiunea Marche, si care si-au deschis o afacere destul de profitabila dar care cere multa munca si încredere din partea clientilor.

Mihai Bogdanescu, originar din Galati, are 47 de ani si locuieste împreuna cu familia în localitatea Macerata din provincia cu acelasi nume. Este casatorit si are doua fete de 14 si 19 ani. A venit în Italia în vara anului 2000 pentru ca „ma saturasem de incertitudine, nesiguranta si tot mai multe lipsuri” dupa cum marturiseste chiar el. A venit singur, chemat fiind de niste prieteni, pentru a munci în constructii.

Odata ajuns au aparut si primele neplaceri. „M-am trezit cazat într-o casa undeva în mijlocul câmpului, unde mai locuiau alte treisprezece persoane. Casa era foarte veche si neîngrijita si înca din prima zi mi s-a comunicat ca trebuie sa platesc 250000 de lire pentru pat. Nu aveam cum sa protestez pentru ca eram ca picat din luna si nu stiam care e rostul acolo”. A început munca de a doua zi, la un santier mic unde a avut parte de alta „surpriza”: „am taiat fier beton si am învârtit la mortar vreo zece ore iar plata era de 80000 de lire...mi-am dat seama din prima zi ca nu voi rezista mult”.

Între timp, Mihai a reusit sa gaseasca de lucru si pentru sotia sa, colaboratoare familiala la o familie bine înstarita de lânga Macerata. „Mi-au promis patronii ca daca sotia va reusi sa se descurce se vor gândi sa ma angajeze si pe mine la ei, sa stam împreuna si sa lucram în acelasi loc. Fetele mele au ramas împreuna cu socrii iar sotia a venit în Italia.” povesteste Mihai. A fost si el angajat „în copie” cu sotia si pentru doi ani de zile au lucrat împreuna la acea familie marchegiana. În acest timp, Mihai a trebuit sa se ocupe de mici reparatii si lucrul cel mai important dupa cum marturiseste el „am învatat foarte multe despre gradinarit, îngrijirea plantelor si crearea de ornamente florale. Am asimilat cu mare placere aceasta noua îndeletnicire. Înca de la început mi-a placut foarte mult. Am cumparat si multe reviste de specialitate, am mai gasit si pe internet foarte multe informatii. Am învatat deasemenea sa îngrijesc gazoanele de iarba si sa înteleg cum functioneaza sistemele moderne de irigat. Patronul era foarte încântat de munca mea”.

În vara anului 2002 au obtinut permisul de sedere care le permitea sa lucreze legal. Totul mergea ca pe roate dar pentru a se simti pe deplin satisfacuti, sotii Bogdanescu îsi doreau foarte mult sa aiba lânga ei si fetitele lor care ramasesera în tara. „Nu aveam curajul sa le spunem patronilor nostri, de teama sa nu ne concedieze. În cele din urma mi-am luat inima în dinti si le-am spus care era dorinta noastra. Spre placuta noastra surprindere, cererea a fost primita foarte bine. Ni s-a explicat însa ca nu se putea locui într-o singura camera patru persoane dar ca pâna la urma se va gasi o solutie”. Dupa câteva zile au fost anuntati ca patronul le gasise un apartament în apropiere si ca vor putea sa-si pastreze locurile de munca. „Apartamentul era destul de confortabil si ne permitea sa aducem copiii la noi iar scoala era destul de aproape. Chiar daca acum trebuia sa platim noi chiria, curentul si apa, eram fericiti ca putem avea cu noi si fetitele. În toamna anului 2002 au început scoala în Italia. Familia noastra devenise completa”.

Pasiunea cu care muncea si faptul ca în anii care au urmat era mereu punctual cu fostul patron i-au adus din recomandarile acestuia si alti clienti. „Fostul meu patron m-a recomandat si altor prieteni care aveau nevoie de lucrari de gradinarit. În urma cu doi ani m-am gândit sa-mi deschid o mica firma care executa lucrari de acest tip. Am facut un mic împrumut în banca, bani cu care mi-am cumparat un furgon mic si ustensile de taiat iarba, garduri vii, flori sau tot felul de alte lucrari de întretinere.”

Datorita seriozitatii sale a facut câteva contracte si cu mici societati care îi asigura lucru permanent. Firma sa are acum chiar si doi angajati cu contract în regula. „Nu mai puteam face fata de unul singur si m-am gândit sa angajez doua persoane. Din start am decis sa nu am de-a face cu români pentru ca am avut parte doar de cunostinte care consumau alcool si nu munceau foarte bine. În gradinarit daca nu esti serios si nu îti place aceasta îndeletnicire , în scurt timp ramâi fara clienti.”

În prezent, sotia lui Mihai lucreaza tot la familia cu care au început „dar numai 4 ore zilnic, pentru ca eu reusesc sa întretin toate cheltuielile. În plus fata cea mare are anul acesta examenul de bacalaureat , foarte important pentru viitorul ei si cineva trebuie sa o ajute la învatat.” a precizat Mihai.

Andi Radiu