Romani in Italia

Prezenta numeroasa a românilor din Italia a declansat în ultimii ani un adevarat „boom” al vânzarilor de masini, în special a celor „second hand”. Unii patronii ai unor firme de vânzari auto au realizat ca angajând români în atelierele lor beneficiaza nu doar de buni mecanici auto ci si de adevarati dealeri. Un astfel de exemplu l-am întâlnit in orasul Jesi din provincia Ancona.

Tudor Stoleru, are 33 de ani si este originar din orasul Câmpulung Moldovenesc, judetul Suceava. În prezent locuieste în orasul marchegian Jesi, unde este angajat ca mecanic al unei „concesionaria” auto. Este casatorit si a venit în Italia împreuna cu sotia lui în primavara anului 2003. „Am ajuns în Italia fiind sigur de serviciu. O ruda de-a mea, care locuia de câtiva ani buni la Jesi, m-a recomandat unor amici care detineau un punct de vânzari auto si care aveau nevoie urgenta de o persoana pentru reparatii si întretinere auto. Am venit stiind ca dau o proba de lucru iar daca reusesc ma voi intoarce dupa un an doi cu ceva bani strânsi. Între timp planurile s-au mai schimbat” marturiseste Tudor.

Ajuns în Italia a fost dus la munca chiar de a doua zi. „Am fost prezentat patronilor mei imediat si desi nu prea stiam nici o boaba de italiana, am fost acceptat sa lucrez chiar din ziua urmatoare. Toti cei de la firma erau foarte politicosi si zâmbitori. Chiar din primele zile m-au ajutat sa înteleg exact ceea ce trebuia sa fac” povesteste el.

Faptul ca în România terminase un liceu de specialitate si lucrase câtiva ani ca mecanic-tinichigiu auto l-au ajutat foarte mult si dupa nici trei luni de zile patronii i-au facut contract de munca. „În Romania am facut liceul la Siret, în judetul Suceava, unde se fac cursuri de soferi profesionisti si mecanici auto. Asta m-a ajutat sa ma pot angaja la o firma renumita din Câmpulung Moldovenesc unde se reparau în general masini de marci straine. Am facut de toate acolo. Asta m-a ajutat foarte mult si când am ajuns în Italia eram pregatit bine. Patronii mei au fost încântati de la început si dupa câteva luni mi-au facut contract de munca cu un salariu bunicel.”

Seriozitatea de care a dat dovada Tudor i-au convins pe patroni sa o angajeze si pe sotia lui.„Sotia mea începuse sa lucreze câteva ore pe zi la curatenie dar angajamentele nu erau constante si trebuia mereu sa-si schimbe munca. Am discutat cu patronii mei acest lucru, întrebându-i daca cunosc familii în cautarea unei colaboratoare familiale sau baby sitter. Ei mi-au spus ca se vor interesa iar dupa câteva zile au venit cu propunerea sa lucreze în aceeasi firma cu mine. Acum face curatenie în birouri si de multe ori ma ajuta când trebuie sa pregatim o masina pentru vânzare sau pentru a fi consemnata vreunui client” povesteste el.

Totul se pare ca merge bine pentru familia Stoleru. De aproape patru ani lucreaza împreuna având parte si de o alta facilitate oferita de firma. „Paznicul de noapte si-a dat demisia, plecând la o alta firma. Ni s-a propus sa locuim într-un mic apartament din cadrul firmei, fara a plati chirie dar am obligatia sa mai fac câte un rond prin interiorul parcarii, printre masini sau sa raspund la apelurile firmei de securitate la care e abonata societatea. Merita sa accept mai ales ca scapam de plata chiriei si nu trebuia sa mai stam cu alta familie. Acum suntem doar noi si nici nu trebuie sa mai facem zece chilometri pe zi pâna la munca. Asta ne-a facut sa economisim multi bani.”

Lucrând la o firma care vindea masini, Tudor era la curent cu preturile sau cu ofertele avantajoase pe care le avea „concesionaria”. Fara sa se gândeasca ca ar putea câstiga suplimentar a început sa recomande printre prieteni si cunostinte , mai ales românilor, sa cumpere masini de la firma unde era angajat. „În ultimul an, mai ales dupa ce nu a mai fost nevoie de permisul de sedere, multi români si-au putut face acte de rezidenta mai usor, ceea ce le permitea sa-si cumpere legal o masina. Am început sa recomand masini care erau în vânzare la firma unde lucram negândindu-ma ca as putea avea vreun avantaj material. Vroiam pur si simplu sa fiu un bun amic.” marturiseste Tudor.

Patronii firmei, vazând ca numarul clientilor români e tot mai mare au decis sa îi recompenseze material efortul sau. „Aproape saptamânal un român cumpara masina de la firma noastra. Sefii mei au decis sa îmi dea un mic comision pentru fiecare client adus de mine. De atunci împart pliante de cîte ori am ocazia. Românii au mare încredere în mine pentru ca eu pregatesc masinile „second hand” iar daca se defecteaza ceva tot eu le repar. În modul asta reusesc sa câstig suplimentar si de la firma si de la amicii mei carora le fac mici reparatii la preturi foarte mici. Eu sunt foarte multumit asa.”

Desi duce o viata linistita, are un câstig foarte bun si multi prieteni, Tudor marturiseste ca sta cu gândul tot la locul natal. „Daca reusesc sa strâng ceva bani, ma întorc în Romania si încerc sa-mi fac o societate asemanatoare cu cea la care lucrez acum. Ar fi o afacere foarte profitabila si în tara, experienta destula am acumulat iar faptul ca ma întorc înapoi lânga familie facându-mi firma mea ma face sa ma gândesc tot mai mult la întoarcere. Mai lipsesc banii dar încet încet sper sa-i putem aduna.”

Andi Radiu