Romani in Italia

Litoralul italian al Adriaticii atrage în perioada verii sute de mii de turisti din toate colturile lumii, generând o mare oferta de locuri de munca în sectorul serviciilor turistice. Mii de români profita de aceasta posibilitatea si se angajeaza ca bucatari, chelneri, receptioneri sau cameriere în restaurantele si hotelurile deschise doar pe perioada verii.

Sezonul turistic începe în primele zile ale lunii iunie, moment în care pornesc activitatea multe hoteluri, restaurante, magazine sau parcuri de distractii închise în restul anului. Fiind o activitate sezoniera, nu ofera decît locuri de munca pe o perioada de maxim patru luni, fara contract pe timp nedeterminat si nu garanteaza o continuitate. Cu toate acestea multi români asteapta aceasta oportunitate si se angajeaza pe cele patru luni. Foarte multi vin direct din România dar nu putini sunt si din rândul celor care au rezidenta permanenta în Italia. Orarul este prelungit, inclusiv sîmbata si duminica, ajungându-se la un program de 10-12 ore pe zi. Salariile însa sunt destul de mari, unii ajungând sa câstige chiar 100 de euro pe zi, având cazarea si masa puse gratis la dispozitie de catre angajatori. Am reusit sa stam de vorba cu români din locatii diferite si de meserii diferite.

Acatrinei Mihai are 46 de ani, este originar din judetul Neamt si împreuna cu sotia sa Viorica, au venit în al patrulea an consecutiv la munca, doar pe perioada verii, în localitatea Senigallia din apropierea Anconei. Lucreaza amândoi la acelasi hotel, Mihai pe post de „tutto fare”, la curatenie, taiat iarba, mici reparatii de zidarie, electrice sau instalatii sanitare iar sotia ca si cameriera. „Am venit în Italia în urma cu cinci ani, la Roma, hotarât sa-mi gasesc de munca pe toata perioada anului. Am avut ghinion pentru ca din februarie si pâna în iunie, nu am lucrat nici macar o ora. Am fost si pe la depozite, am apelat si la alti români , dar nimic. Am avut noroc ca sotia a gasit de lucru la o familie, ca si colaboratoare familiara si în felul asta puteam plati chiria. In iunie, familia pentru care lucra sotia s-a transferat la Senigallia si au luat-o si pe ea. Ajunsa acolo mi-a gasit imediat de lucru la hotelul unde suntem acum. Dupa putin timp a fost angajata si ea ca si cameriera iar eu fac de toate, pe afara la curatenie sau chiar si la spalat vase.” 
Familia Acatrinei si-a dat seama ca ceea ce câstiga în cele patru luni le poate asigura întoarcerea si întretinerea pe toata perioada anului în România. „Dupa aproape patru luni reusisem sa strîngem împreuna putin peste 4000 de euro si pentru ca sezonul se încheiase si nu aveam nici o alta perspectiva de lucru, ne-am hotarât sa ne întoarcem în România. Patronul, auzind de decizia noastra, ne-a platit biletele de autocar rugându-ne sa revenim si anul viitor. Am hotarât ca banii castigati sa-i împartim pentru cele opt luni de stat acasa, având un asa-zis salariu de 500 de euro care ne asigurau un trai decent. Eu oricum lucrez periodic în România, la o firma forestiera si astfel venitul familiei e mai mult decât multumitor. De atunci revenim în fiecare an, suntem primiti foarte bine si am ajuns sa câstigam chiar 6000 de euro pe sezon. Cât se va mai putea ne vom reîntoarce mereu.”

Am cunoscut si doi studenti români care ca si familia Acatrinei lucreaza sezonier, dupa care se întorc în Romania. I-am întâlnit în localitatea Francavilla al Mare, o cocheta statiune din apropierea Pescarei.
 Elena Turcu are 25 de ani, este originara din judetul Suceava, iar în România este studenta la facultatea de relatii internationale din cadrul unei facultati particulare din Bucuresti. „Este al treilea an consecutiv când vin în Italia. În primul an venisem la mama mea în vizita. Ea lucra ca badanta la o familie care închiriase o casa de vacanta si i-au permis sa ma gazduiasca si pe mine. Eu nu am stat mult pe gânduri si m-am angajat ca ospatar la un restaurant unde majoritatea turistilor erau straini. Pentru ca vorbesc foarte bine limba engleza si o mai rup cu germana, m-au angajat ca receptioner si mi-au pus la dispozitie o camera mica. Am reusit anul trecut sa strâng 3000 de euro, în afara banilor de transport si a altor cheltuieli. Cu acesti bani îmi platesc taxa de studiu si îmi folosesc tot timpul anului. Anul acesta m-au angajat din nou ca receptioner si se pare ca patronii sunt multumiti de mine.”
Radu Ghidovat are 22 de ani, locuieste în orasul Focsani si este student la facultatea de drept din cadrul unei facultati particulare din Iasi. Este al doilea an când lucreaza la Francavilla al Mare ca ospatar, dar mai ramâne de multe ori peste program la curatenie sau la spalat vase. „Am venit anul trecut, în vizita la niste prieteni din Pescara. Nu aveam de gând sa stau mai mult de doua saptamâni dar amicii mei mi-au propus sa lucrez la spalat vase pentru o scurta perioada. Gândindu-ma ca îmi pot plati drumul si sa mai cumpar câte ceva, am acceptat bucuros. Pentru ca vorbesc binisor limba engleza, am fost solicitat sa lucrez si în sala de restaurant datorita prezentei multor turisti din afara Italiei. Cred ca patronii au fost încântati de mine deoarece când le-am telefonat sa-i întreb de munca, mi-au zis sa vin urgent. Anul trecut, dupa o luna si jumatate, aveam o mie de euro si banii de transport pusi deoparte. Sper ca anul acesta sa reusesc sa strâng mai mult, sa-mi pot plati scoala si sa am si ceva bani de cheltuiala.”

Am întalnit si români care desi au un serviciu stabil în Italia, la sfarsitul saptamânii sau pe perioada concediului de odihna, pentru a-si rotunji veniturile, lucreaza în bucatariile sau pe terasele restaurantelor.
Domnica Culceru are 34 de ani si locuieste, împreuna cu sotul si cei doi copii, în localitatea Osimo, din provincia Ancona. Lucreaza ca operator la o fabrica artizanala care prelucreaza argintul dar în fiecare sâmbata si duminica câstiga suplimentar, lucrând ca ajutor de bucatar la un restaurant situat chiar pe malul marii in localitatea Potenza Picena. „E destul de obositor pentru mine dar câstigul este foarte bun. În weekend, când ar trebui sa ma odihnesc, merg sa lucrez în bucataria unui restaurant. Câstigul ajunge chiar si la 100 de euro pe zi si va dati seama ca nu pot refuza. Daca ar fi sa merg si eu la mare as cheltui bani, asa ca prefer sa lucrez, cât ma mai tin puterile. Am cumparat un apartament aici în Italia, prin credit ipotecar si cu banii astia îmi mai scot niste rate. În plus, noi preferam sa mergem în concediu în România, cu ocazia sarbatorilor de iarna. Nu concep un Craciun petrecut departe de familia din tara, cu traditiile si obiceiurile noastre. Am ramas într-un an în Italia si a fost atât de urât ca mi-am promis sa nu se mai întâmple.”
Mihai Mihoc are 38 de ani si lucreaza ca sofer la o firma de curieri. Pe perioada concediului, lucreaza împreuna cu sotia, Catalina, la un hotel din Porto Recanati, provincia Macerata. „Pe perioada lunilor iulie si august am posibilitatea sa-mi iau un concediu prelungit. Nu plecam nicaieri în vacanta pentru ca în aceasta perioada preturile sunt exorbitante, asa ca lucram la un hotel.Ne ocupam amândoi de curatenie în camere, eu mai tai iarba si îngrijesc plantele iar sotia mai da o mâna de ajutor la bucatarie. Salariul e foarte bun, chiar daca ne tine aproape toata ziua la munca. Sincer sa va spun anul trecut în luna septembrie, cu banii strânsi, am plecat în excursie, în croaziera pe marea Mediterana, de 8 zile si nu am regretat. Anul acesta vom pleca tot pentru o saptamâna în Egipt. E o prostie sa cheltui în august, când preturile sunt astronomice. Si va spun sincer ca ne-au ramas si ceva bani în plus, dupa doua luni de munca.”

Am întâlnit chiar o familie compusa din cinci persoane care lucrau în aceeasi locatie. Doi dintre membrii familiei Gheata traiesc si muncesc pe toata perioada anului în Italia, ceilalti trei venind doar pentru perioada estiva. Elena si Marius Gheata locuiesc în localitatea Cesenatico din provincia Forli- Cesena, un oras statiune situat pe riviera romagnola, nu departe de Rimini. Elena este casnica iar Marius lucreaza în constructii. Pe perioada estiva însa ,muncesc la un mare hotel din localitate. „Este al cincelea an consecutiv când suntem angajati la acest hotel împreuna cu alti doi cumnati si o nepoata, care vin din România în aceasta perioada. Patronii au o încredere deosebita în noi pentru ca am fost mereu cinstiti si muncitori. Eu reusesc sa lucrez si în extra sezon, facând reparatii de zidarie la acest hotel. Sotia, cumnata si nepoata muncesc în bucatarie, iar cumnatul meu la bar. Salariile sunt foarte bune, economisim si prin faptul ca mâncam gratis iar rudele din România nu platesc nimic pentru cazare. Cât timp se va mai putea lucra aici, nu vom renunta. Ma gândesc chiar tot mai serios sa revin doar vara iar în timpul anului sa locuim în România. Am facut un împrumut mare pentru a ne cumpara o masina si pâna nu termin ratele nu ma întorc. Dupa aia, ne mai gândim.”

Andi Radiu