Cel mai vechi magazin românesc din Marea Britanie e deschis de Sarbatori. Eugenii, ciorba de burta si vin de Cotnari pot fi cumparate la sediul din Walthamstow sau comandate prin posta. “La Dumitrescu” înseamna mâncare si legatura cu tara prin scrisori, anunturi, mesaje.
În nord-estul Londrei, Walthamstow, pe Strada de Lemn (Wood Street) se afla “primul magazin românesc din UK”, dupa cum ne spune Miruna Dumitrescu, patroana a “delicateselor românesti”. Deschis acum patru ani, magazinul “La Dumitrescu” a devenit loc de întâlnire pentru românii care stiu sa faca diferenta între carnea de mici sau berea din UK si cea din România. “Vin clienti care îmi cer Cola sau bere româneasca pentru ca au alt gust decât produsele de aici”, spune Miruna Dumitrescu.
Nebunie cu mici
Dependenta românilor fata de produsele fabricate acasa atinge cote amuzante. Vin clienti “La Dumitrescu” si întreaba “Aveti anti-conceptionale din România?”, “Ati primit antibiotice de la Cluj?”. Alteori, Miruna Dumitrescu întreaba si clientii raspund: “Ce ai facut în România? Sapte copii.”
Discutiile din magazin trateaza subiecte delicate precum biserica, politica si afacerile comunitatii. Însa peste toate se ridica “nebunia cu mici” – de sarbatori, iarna sau vara, românii cumpara carne de mânzat, refuza reteta englezeasca si cauta doar pachetele în vid aduse de peste Tamisa.
Galantarele prezinta patru feluri de malai, muraturi si hrean la borcan, tocana si zacusca, Busuioaca, Lacrima lui Ovidiu “pâna plâng ca îi doare capul”.
Babuta Cotnari
Grosul clientilor magazinului “La Dumitrescu” sunt românii, dar mai apar polonezi, slovaci si indigeni. Zilele acestea, de Sarbatori, trebuie sa vina o babuta englezoaica sa cumpere Grasa de Cotnari amabalata într-o cutie de lemn, cu doua pahare. “An de an, înainte de Craciun, batrânica plateste 40 de lire si cumpara întotdeauna aceeasi fel de vin”, spune Miruna Dumitrescu. Daca ar afla de subiect, presa britanica de dreapta ar publica o serie de reportaje cu titluri precum: “Vinul românesc îi viciaza pe britanici”, “O pensionara, victima vinului românesc”, “Stop depravarii cu vinul lui Dracula”. Dar daca ziaristii englezi ar descoperi într-adevar cabanosul, cum babuta a descoperit Cotnarii, campanile anti-românesti din tabloide s-ar îndulci cu vin de Murfatlar, slanina afumata, ciorba de burta si brânza de burduf.
Legatura cu tara
Miruna Dumitrescu a venit în Marea Britanie acum zece ani, a lucrat contabila o vreme dupa care, împreuna cu sotul ei, a deschis magazinul de pe Wood Street. “A fost greu la început. Câstigam ceva, dar muncesc mai mult decât înainte. Pe de alta parte vin când vreau la serviciu, avem vânzatoare si nu ma trage nimeni de urechi sa lucrez”, spune patroana. Viata în UK nu îi place, dar nici acasa nu o trage inima sa se întoarca. Merge în vacanta la Mamaia, dar spune ca prefera plajele din Mexic sau Republica Dominicana: “Acolo serviciile sunt ieftine. Dai 700 lire si ai totul inclus, transport, hotel, zece piscine, ocean si pe cineva sa îti tina umbrela daca e soarele prea puternic.” În România, multi afaceristi pacalesc clientii, iar Miruna îsi aminteste: “Am un abonament la DigiTV si nu pot sa scap de el. Trebuie sa ma duc în tara sa fac cerere de debransare sau procura la ambasada, sa platesc 49 de lire. Ultima data când am ajuns la Pitesti am intrat în sediul DigiTV, cozi peste tot, sa stai. N-am putut sa astept atâta.” Legatura cu fima de cablu e ca si dorul de tara - acasa nu se simte în largul ei, dar nici nu poate uita cât de frumoasa-i Bucovina sau Maramuresul. În plus, familia Dumitrescu va fi pomenita pe vecie cu ajutorul de mii de lire sterline dat la ctitoria bisericii “Sfântul Petru si Pavel“ din Pitesti.
Serviciu comunitar
Magazinul “La Dumitrescu” primeste donatii pentru biserica din Pitesti, afiseaza anunturi despre micile afaceri românesti, cursuri de engleza, gradinita pentru copii, închirieri. De asemenea, Miruna a pus la punct si un serviciu de curierat cu produse alimentare - românii din Liverpool fac comanda prin telefon si primesc prin posta pepenii murati. Tot aici sosesc si scrisori adresate nu-stiu-cui. De exemplu, o anonima propune ca biserica ortodoxa româneasca din centrul Londrei sa se mute mai spre periferie, sa fie mai aproape de comunitate. “Nu am timp sa merg pâna în centru sa ma spovedesc, lucrez pâna la sase seara. Sunt o persoana religioasa. Asa ca m-am împartasit în limba engleza la o biserica greceasca”, sta scris în scrisoare.
Radu Țutuianu
Andi Radiu, 09.03.2010