Jurnal de Turist

Ieri am facut o excursie la Acqualagna, în provincia Pesaro, o localitate de munte, situata la circa 50 de kilometri de malul Adriaticii. O asezare mica, înconjurata de peisaje pitoresti care pastreaza arhitectura veche si unde înca se mai obisnuieste sa se stea în fața portii, pe scaun, la o bârfa…Motivul vizitei însa nu a fost admirarea peisajului sau observarea localnicilor, ci altul. Acqualagna este considerata capitala unei ciuperci: tartufo. Pentru cine nu stie, tartufo arata ca un tubercul, creste sub pamânt si se gaseste în mai multe varietati: alb , negru, de vara , de iarna. Se poate recolta doar cu ajutorul cîinilor special dresati iar locul cel mai prielnic unde se dezvolta, e în jurul radacinilor de stejar, plop, tei…în general al foioaselor. Are o aroma particulara, ceea ce l-a si facut renumit. Ajunge sa coste (tartufo alb) pâna la 4000 de euro kilogramul si se gaseste la loc de cinste în meniurile marilor restaurante din toata lumea.

La noi în tara nu a fost semnalat desi clima si mediul de crestere sunt asemanatoare Italiei. În plus, toate varietatile de ciuperci de suprafata se gasesc în ambele tari. Cine stie…poate pâna la urma îmi voi cumpara un câine dresat, voi face un curs si ma voi apuca sa haladuiesc prin padurile României în cautare de tartufo. La 4000 de euro kilogramul…

Ce m-a impresionat foarte tare a fost organizarea si interesul pe care localnicii l-au implementat în toata lumea fata de localitatea lor. Am ramas uimit sa constat ca erau grupuri de japonezi, americani sau nemti care venisera de la mii de kilometri distanța pentru a vedea , cumpara sau mânca din aceasta minune gastronomica. Cozi la standurile de vânzare si la standurile gastronomice. Pentru ca în afara de tartufo erau prezenti producatori locali care vindeau brânzeturi, salamuri si chiar dulciuri cu aroma de …tartufo. Chiar si vinurile erau din cele care se pretau cel mai bine cu aroma de tartufo prezenta în diferitele specialitati…IMPRESIONANT! O demonstratie despre cum trebuie pus în evidenta un produs, care în final ajuta, alaturi de alte initiative asemanatoare la imaginea Italiei în lume. Nu va mai spun ca exista chiar si o bursa, unde se vând cele mai reusite exemplare iar pretul unui exemplar poate ajunge chiar la câteva zeci de mii de euro.

Ok, tartufo nu exista în România, desi eu as avea curaj sa pariez ca tara noastra e din acest punct de vedere, înca un teritoriu neexplorat. Dar si noi avem padurile imense în care cresc ciuperci, fructe si tot felul de bunataturi gastronomice. Dar nu se chinuie nimeni sa organizeze o manifestare asemanatoare pentru hribul românesc de exemplu. Care e la fel de apreciat în toata lumea si care se gasește din plin pe la noi. Eu îmi aduc cu placere aminte de copilarie, când haladuiam prin padurile Obcinei Mestecanișului si ma întorceam cu sacosele pline de ciuperci sau cu sticlele pline de afine, mure sau zmeura. Ce vremuri...

andiradiu.wordpress.com