Exista un milion de români care s-au transferat în Italia si reprezinta prima comunitate straina. Lor le dedica un raport analitic antropologul Pietro Cingolani (Românii din Italia, 305 pagini, 26 de euro), rod al unei cercetari care l-a condus la Marginea, un sat din judetul Suceava situat la câtiva km de frontiera cu Ucraina, unde 49% dintre cei 12.000 de rezidenti au ales sa se mute în Italia.
Neîncrederea este reciproca, spun sondajele cele mai recente. {i daca în rândul italienilor se întareste ideea ca românii emigranti sunt în mare parte criminali, la Bucuresti italienii se vad ca pe un popor de intoleranti si rasisti. Ostilitatea amplificata de pe timpul ultimilor doi ani a fost creata de gravele episoade de cronica neagra. Care în România sunt judecate cu severitate, adaugând însa ca nu pot compromite imaginea unei întregi natiuni. Dar convietuirea, cel putin pentru moment, ramâne dificila. Stereotipurile, precizeaza profesorul Cingolani în carte, constiuie o bariera care cu siguranta nu favorizeaza integrarea reciproca. Pentru ca daca se excepteaza emotivitatea opiniei publice si cazurile de criminalitate a caror protagonisti au fost românii din Italia, nivelul de integrare pare bun. }inând cont în special de conditiile foarte dificile de plecare ale unui popor care dupa încheierea sângerosului regim comunist al lui Ceausescu a trebuit sa faca fata unei crize grave din punct de vedere economic si social si unei nesigurante pentru viitor care l-a împins în mare masura catre fuga în masa spre Europa mai bogata, lucru facilitat dupa intrarea în 2007 a României în Uniunea Europeana.
Italia a profitat
Italia a încercat sa profite de pe urma României gratie unui cost scazut al muncii (salariul mediu al unui muncitor este de 350 de euro) care a favorizat multe mutari ale productiei si investitii ale marilor firme: pe facturile de energie electrica din Bucuresti sau Timisoara exista marca Enel, multe benzinarii sunt în proprietatea Agip, zborurile care leaga în numar crescând (acum sunt peste 300 pe saptamâna distribuite în peste 20 de escale) cele doua tari vad un rol important al Alitalia, bancile italiene cu siguranta nu au dat înapoi înainte de criza investind în institutii de creditare locale aflate acum în dificultate. Numeroasele povesti culese si povestite de Pietro Cingolani, care a facut timp de mai multe luni naveta între Marginea si orasele italiene unde s-au transferat românii din acel sat microscopic, ofera o imagine directa a retelei compacte de legaturi si memorii ce leaga acum Italia si România care, spune, nu poate si nu trebuie ruinata de crimele comise de un numar foarte mic de infractori. Pentru ca, încheie Cingolani, românii din Italia sunt în mare parte persoane oneste care sunt în situatia de a face fata cu dezorientarea cauzata mai întâi de sfârsitul lumii satesti carora apartineau, apoi cu violenta modernizare de tip comunist si, în fine, cu o migratie fortata pentru a fugi de oribilele conditii de saracie. Bazându-se pe experienta sa, Cingolani subliniaza cu forta ca prejudecatile în privinta românilor sunt în mare parte nefondate. La egalitate cu cele ale multor români în privinta italienilor, adauga. Pentru ca integrarea deplina, pe lânga faptul ca este necesara, este posibila, chiar la îndemâna.
Andi Radiu, 09.03.2010