Romani in Italia

În povestea "aventurii" în Italia a lui Bogdan Apreutesei se vor recunoaste cu siguranta multi români veniti în cautarea unei vieti mai bune. Ghinionul, necunoasterea unei meserii, negasirea unei case, lipsa documentelor sau barierele create de limba sunt doar câteva dintre problemele cu care se confrunta majoritatea românilor. 

Bogdan Apreutesei are 36 de ani, este originar din Piatra Neamt, casatorit si are doi copii, un baietel de cinci ani si o fetita de 3 ani, ambii nascuti în Italia. A terminat liceul de chimie industriala din orasul natal, obtinând o diploma care înainte de '89 i-ar fi asigurat un loc de munca sigur la una dintre fabricile nemtene. "Pe timpul lui Ceausescu, cu diploma pe care am obtinut-o as fi gasit imediat de lucru la fabricile din industria chimica, care abunda în zona orasului, dar dupa revolutie majoritatea s-au închis si n-am gasit nimic. În plus, ceea ce învatasem la scoala nu se poate spune ca m-a pregatit pentru o meserie anume. Mai bine ar fi fost sa fi facut o scoala profesionala, nu un liceu tehnic care te pregatea doar cu câteva cunostinte teoretice. Practic, când am iesit de pe portile scolii nu stiam sa fac nimic". A urmat o perioada în care Bogdan s-a zbatut între somaj si locuri de munca ocazionale, prost platite si mai mult în negru. "Cum nu stiam sa fac mai nimic era greu sa-mi gasesc ceva serios de lucru. M-am angajat în mai multe locuri ca agent de paza, unde nu-ti cerea mare lucru, decât sa ai terminata armata si sa ai o diploma de bacalaureat. Erau perioade când lucram, când eram în somaj sau munceam pe perioade scurte, la tot felul de firme care mai de care mai neserioase. În anul 2001 n-am mai rezistat si am gasit ca plecarea în strainatatea este singura solutie pentru a reusi sa traiesc demn". 

La mila bisericii 

Bogdan a plecat la Roma, împreuna cu sotia, bazându-se pe promisiunile unei matuse, care le-a garantat ca vor avea o camera a lor si un loc de munca aproape sigur. Socoteala de-acasa însa nu s-a potrivit cu cea de la Roma si s-au trezit în strada. "Am plecat la Roma în baza garantiilor unei matuse. Când am ajuns am constatat ca nici ea nu are de lucru, ca situatia nu era nici pe departe cea pe care mi-o povestise la telefon. Noi nu aveam bani prea multi la noi si dupa putin timp am ramas fara nicio letcaie, fara casa si fara locuri de munca. Am dormit prin garaje, pe strazi si nu am muncit decât eu câteva zile ca manovale . Nu stiam sa fac mai nimic." Salvarea pentru moment a venit din partea unui unchi care locuia la Pescara. si de aceasta data însa au fost parasiti de rude dar într-n moment si mai neprielnic. Sotia lui Bogdan ramasese însarcinata când ei se aflau la mila bisericii. "Am plecat la Pescara la insistentele unui unchi de-al meu. Nu stiu de ce si acesta s-a suparat pe noi si într-o zi ne-a spus ca alta solutie el nu gaseste decât sa ne duca la o biserica din Pescara care cica ne-ar fi ajutat macar cu cazarea si masa. Se speriase probabil de faptul ca sotia mea ramasese însarcinata. Am ajuns si la mila bisericii, iar eu nu-mi gaseam de lucru decât sporadic în constructii ca necalificat sau la spalat vase la restaurantele din zona. Odata, pe sotia mea au controlat-o carabinierii si i-au dat drumul, desi nu avea acte, doar pentru faptul ca era însarcinata." 

"Parenti serpenti" 

A urmat transferul la Mestre si de data asta fiind chemati de o ruda apropiata. Ghinionul a continuat pentru familia Apreutesei si acestia au decis sa se rupa total de familie care le promitea mereu câte ceva, iar adevarul era cu totul altul. "Am plecat la Mestre-Venetia chemat de un alt unchi. si de data asta s-a dovedit ca de multe ori mai mult te poti ajuta cu un strain decât cu rudele. Vorba italienilor "parenti serpenti" e foarte adevarata câteodata. În final am ajuns sa gasim o camera tot la o biserica, dar lucrurile erau mai complicate pentru ca sotia nascuse si tot ce mai gasea de lucru era la fix . Cu copil mic nu era posibil însa, ca nu te primea nimeni. Când un prieten mi-a spus ca îmi gasise o locuinta si un loc de munca la Treviso, nu am stat pe gânduri si am plecat, chiar daca nu mai aveam pe nimeni din familie lânga mine." 

Din nou ghinion 

Când totul parea ca merge bine, ghinionul a lovit din nou familia Apreutesei. Bogdan a fost accidentat de un camion iar sotia a pierdut locul de munca. Situatia a devenit mai dificila pentru ca s-a nascut si cel de-al doilea copil si niciunul nu munceste. "Am crezut ca ne vom putea redresa. Viata noastra intrase pe un fagas bun. Sotia a gasit de lucru la o familie, iar eu la o fabrica unde am obtinut chiar si o calificare, de sofer pe motostivuitor. Astfel, când a venit Sanatoria am putut sa ne facem permis de munca si documente în regula. Între timp a venit si mama mea care ne ajuta cu copiii, pentru ca s-a nascut si cel de-al doilea copil, o fetita. Dupa obtinerea actelor, sotia si-a gasit si ea de lucru la o fabrica. Am putut sa ne închiriem casa noastra, sa facem doua împrumuturi care ne-au permis sa întram si noi în rând cu lumea si sa ne crestem copiii cum trebuie. Se pare însa ca ghinionul ne urmareste. La sfârsitul anului 2007, imediat dupa evenimentele de la Roma în cazul Mailat, atitudinea sefilor mei s-a schimbat si chiar daca fusesem un angajat foarte bun, nu mi-au mai reînnoit contractul de munca. În perioada imediat urmatoare, la începutul lunii februarie, pe când îmi cautam de munca, am fost acciodentat de un camion, dar pentru ca nu era asigurat motoreta cu care circulam, nu am putut cere nicio dauna. Am stat si în spital dat tot degeaba. Avocatii la care am apelat nu m-au putut ajuta cu nimic, iar în prezent am probleme, pentru ca am fost lovit la cap. Fabrica unde lucra sotia s-a închis de câteva luni, pentru ca s-a declarat în faliment si somajul înca nu-l primeste. De mai mult de un an traim doar din ce câstiga mama mea care s-a transferat ca badanta la o familie italiana. Chiria nu am platit-o de câteva luni, la fel si ratele la banca. Pot spune ca suntem din nou disperati, mai ales ca avem si doi copii mici." 

Andi Radiu

Gazeta Romaneasca