Romani de Pretutindeni

Publicatia The Evening Standard a numit-o "Romanian diva". John Peel de la BBC Radio1 i-a numit interpretarea "senzatia de la Glastonbury". Cânta alaturi de formatia Mukka de-a lungul si de-a latul Marii Britanii si a Irlandei. A concertat la unele dintre cele mai renumite festivale si locatii: Buckingham Palace, Meltdown, muzeul Tate Britain, The Larmer Tree, Waterford si Glastonbury. Nascuta în Cluj, Dana Codorean Berciu seduce laudele cunoscatorilor de muzica la fiecare concert. Desi formata ca artist plastic, dorul de tara si dragostea pentru folclor i-au daruit alta menire: aceea de a aduce pe scenele internationale doinele românesti. 

Ce v-a determinat sa alegeti Londra drept gazda? S-a întâmplat fara voia mea. Sotul meu a insistat sa-i oferim fiului nostru un an de studii la Londra. Am acceptat sa venim aici pentru un an. Aveam o slujba buna în România: predam arta. ~mi iubeam si meseria, si studentii. Niciodata nu m-am obisnuit cu gândul ca voi fi un emigrant. ~n '82, sotul meu a ramas la Paris, a cerut azil politic si, cam dupa doi sau trei ani, a vizitat Londra si a gasit un anunt: se cauta jurnalist pentru un post în limba româna. A concurat si a luat postul. Facea emisiuni culturale la BBC. La câteva zile dupa revolutie, s-a întors în România. Era deja pe un tratament serios pentru a-si tine capul sus. Am socotit ca trebuie sa-l însotesc la Londra, dar aveam credinta ca ne vom întoarce la Baia Mare.  

Cum a fost adaptarea în UK? Daca am început sa cânt la Londra, atunci cu singuranta ca a fost din dorul de România. Fiecare cântecel îmi evoca o stare de demult, de acasa. Nu m-am pregatit niciodata sa cânt profesional. Am fost profesor de arta si am predat asta timp 15 ani în România, plus atâtia ani la Londra. Nu puteam sa vorbesc englezeste la început. Am suferit de dor de casa. Societatea de aici functioneaza foarte mult pe cine cunosti, cine te recomanda si cui.  

Nu este la fel si în România? Când am terminat liceul si am intrat la facultate, nu era înca atât de greu. Deschiderea spre arte era destul de mare la vremea aceea. Erai bun, faceai fata, erai acolo unde trebuia sa fii. Pe când aici, poti sa fii foarte bun si sa nu fii recunoscut daca nu esti recomandat. Daca accepti sa faci o slujba în Anglia, care sa nu reprezinte neaparat nivelul tau intelectual sau profesional, se poate si fara recomandare. Pentru a intra în formatia Dunav, am fost recomandata de Ileana Smith, o actrita papusareasa.  

Cum ati trecut de la formatia Dunav la Mukka? Basistul din Mukka era si basistul Dunav-ului. Mukka înseamna prieten bun. Am concertat împreuna la foarte multe festivaluri, cel mai important fiind Glastonbury. Acolo, John Peel (n.r. Radio BBC) ne-a auzit si ne-a invitat la emisiunea lui.  

Cum ati fost invitati sa concertati si la Jubileul reginei? BBC-ul a fost implicat la vremea respectiva si ocazia ne-a surâs. Uneori suntem live la BBC Radio. Muzica, spre marele nostru noroc, nu are nevoie sa fie tradusa.  

Exista o rutina în repetitiile dvs? Pentru concertele mari, unde lumea vine si plateste, mergem cu repetitie de doua - trei ore, câteva zile înainte de eveniment. ~ncercam sa facem spectacole pregatitoare pentru un asemenea concert. Dar nu mai este cum a fost înainte. E imposibil sa ne adunam si sa facem repetitii serioase deoarece fiecare are o familie, un job. Fiecare cânta înca într-un grup sau doua. Fiecare are nevoie sa se sutina financiar. Nu e usor sa fii muzician în Anglia. Faceam multe repetitii la început. Din pacate, azi ne adunam cu câteva minute înainte de spectacol, ad-hoc, înainte de a intra publicul. Un sound check: acestea sunt repetitiile noastre. Mi-ar placea sa cânt mult mai multe doine, dar grupul le considera plicticoase. Eu, dimportiva, le simt foarte complexe. Exista o istorie aparte în fiecare din doinele pe care le aleg. Cânt doine de pretutindeni din România, nu doar ardelenesti. Le culeg din repertoriul Mariei Tanase, apoi le filtrez prin propria-mi sensibilitate si experienta de viata. Prin interpretare, le dau o greutate care-mi apartine si mie. E un mesaj în fiecare cântec.  

Cântati în româneste în fata unui public în mare parte britanic. Cum va rasplateste acesta? Am cântat odata undeva în mijocul Marii Britanii. O prietena buna a venit împreuna cu alti prieteni de-ai ei la concert. Unul dintre ei avea o problema de inima. O doina dintre cele pe care le-am cântat în seara respectiva l-a marcat atât de mult, încât n-a mai putut sa respire. M-a impresionat, fiindca un englez care sa vibreze la cântecul românesc nu e chiar de ici, de colo. Nu se întâlnise pâna în acea seara cu folclorul românesc. Au mai fost oameni care mi-au spus ca suieratul si cântatul le-a facut pielea gaina. Este o lauda a muzicii românesti, care are puterea sa transmita. Trebuie sa te detasezi de multa cenzura interioara si sa traiesti ceea ce cânti.  

Crina Boros

Gazeta Romaneasca