Gazeta Romaneasca

Gazeta Romaneasca

Blog




Cauta

Sondaj

Mai reprezinta Italia o alternativa de emigrare a romanilor?
 

Parteneri


Andi Radiu
Cristi Gaita
Cornel Toma
Andrei Badin
Marius Lupu - Grapheina
Costel Adjudeanu
P.I.R.
FIRI
IRFI
L.R.I.
Ora Romaniei
Cazare Sinaia


Romani de Pretutindeni


Tudor Andrei, violonist la Londra
13.05.2009

A încercat vioara pentru prima data la o vârsta când era doar putin mai înalt decât instrumentul pe care azi îl foloseste pentru a face oamenii sa simta. L- a luat pe Enescu în arcus si l-a recitat cu fiecare ocazie: la televiziunile si radiourile românesti, apoi în turneele din Italia, Elvetia si Germania, în London Eye si salile de concert din capitala Marii Britanii. Câstigator al Concursului International al Academiei de Muzica Niccolo Paganini la Geneva si a doua olimpiade nationale de vioara, Tudor Andrei este student la Academia Regala de Muzica din Londra, lansându-si talentul si sperantele într-una dintre cele mai dificile si bogate capitale ale lumii. 

Tudor Andrei, cum se masoara succesul în lumea muzicii? Succesul îl masori prin ceea ce vorbesc despre tine cunoscatorii, prin concursurile câstigate, saliile, dirijorii, orchestra, vioara cu care cânti, ce s-a scris despre tine, câte cd-uri ai scos, onorariile pe care le primesti, criticile, cât de des esti invitat sa concertezi.  

Când ai început sa cânti la vioara? M-am întâlnit pentru prima data cu vioara pe la trei - patru ani, în Bârlad. Tatal meu este profesor de vioara. Ma mai lua cu el la scoala când preda. Apucam o vioara si încercam sa cânt.  

Ce te-a determinat sa vii în Londra? Londra este într-adevar orasul muzicii. Aici concerteaza cei mai buni artisti ai lumii. Fata de România, gasesti multi iubitori cunoscatori de muzica. înainte sa vin la Londra, mi s-a spus ca la facultatea unde studiez voi întâlni un mediu cald si s-a adeverit întocmai. Sunt foarte legat de profesorul meu, violonistul Remus Azoitei, sub a carui îndrumare progresez.  

Cât de greu este sa te lansezi ca muzician? Difera situatia fata de România? Pâna la urma, totul tine de cât de bun esti. Un muzician si instrumentist de-a dreptul special si foarte bun va avea toate sansele sa ajunga acolo unde îsi doreste si sa îsi faca loc printre cei consacrati. Îl însoteste si avantajul ca se cauta talente proaspete si lumea este dornica de a cunoaste ceva nou. Tinerii în aceasta situatie sunt foarte rari în raport cu numarul celor care vor sa se afirme. În România nu prea ai unde sa te afirmi. Poti doar sa fii cunoscut la tine în tara. Sunt niste locuri minunate unde poti concerta (putine într- adevar), dar nu ai deschidere internationala.  

Te-ar tenta sa intri într-o orchestra? M-as feri sa intru într-o orchestra. Aparitiile la concerte conteaza pentru nivelul la care esti. Chiar daca sunt mai rare, prefer sa fie solo, quartete, trio sau concert de camera. Chiar si sa predau vioara. Este cu totul altfel într-o orchestra: te exprimi publicului cum vrea dirijorul. Cel mai mult mi-a placut sa concertez la St Martins in the Fields - este o sala vestita si a fost o onoare pentru mine. Si la ICR cânt mereu cu drag. Am locuit în mansarda în timpul rezidentei ca artist si ma simt ca acasa. Mi- a mai placut la Mayfair si în biserica St John the Divine din Richmond. Când locuiam la ICR mai ieseam dimineata pe acoperis, direct din camera, sa aud forfota orasului, sa simt ca traiesc acolo.  

Unde ai concertat în ultimul an? Am concertat în Londra în Mayfair, Richmond si Academia Regala de Muzica - au fost aparitii solo si de muzica de camera. Apoi, de curând, am concertat în cadrul Societatii Enescu de aici din Londra si a Fundatiei Silvestri. În România, am cântat în sala mica a Ateneului Român si în orasul natal, Bârlad, apoi ca solist cu Filarmonicile Ion Dumitrescu din Râmnicu-Vâlcea si Orchestra Inginerilor în sala mare a Ateneului Român din Bucuresti, urmând a fi invitat sa cânt sub bagheta aceluias dirijor aici, în Anglia, în Winchester.  

Se poarta playback-ul în lumea violonistilor? Mi s-a întâmplat doar o data, cu ocazia unui festival de moda - Fashion Rocks - care a avut loc în Londra, la Royal Albert Hall. Am fost câtiva violonisti invitati sa cântam cu un cântaret britanic, Marc Almond, care întâmplator este si foarte la moda în Anglia. Ne prezentam la repetitii si aflam ca vom... mima, ca oricum viorile noastre nu se vor auzi si ca vom primi aceste minunatii de viori albe în ziua concertului. Erau instrumente de lemn, dar lemn foarte prost, vopsite în alb. Cred ca o asemenea vioara era facuta în câteva ore, foarte foarte ieftina si abia daca suna putin a vioara. În ziua spectacolului, de altfel grandios, cu crema VIP-urilor britanice si nu numai, ni s-au dat fiecaruia acele viori parca de zahar. În momentul intrarii pe scena, am fost prezentati de Uma Thurman. Concertul s-a transmis la posturile de televiziune.  

Din partea cui trebuie sa vina o apreciere pentru a conta? O apreciere ma flateaza daca vine din partea unei persoane cunoscute si care stie ce zice când asterne vorbele. M-am bucurat de laudele profesorului meu, ale lui Serban Cantacuzino, ale Andreei Marin, Richard de Marco si Marcel Guguianu.  

În ce consista pregatirea ta? De obicei lucrez la ICR, acasa si la Academia Regala de Muzica. Muncesc vioara în fiecare zi, fie ca este studiu pentru curs sau repetitie pentru orchestra. Si întotdeauna trebuie sa-mi ocup timpul cu studiul individual. Cânt pentru oamenii din sala si pentru mine. Masurându-ti succesul, îti dai seama ca nu e niciodata îndeajuns. Am realizat cât timp am pierdut. Multi timpi morti. Multe perioade în care nu am accelerat cât trebuia. Visez sa cânt cât mai des pe scena, sa bucur publicul cu muzica mea.  

La ce nu te-ai adaptat înca? Nu vreau sa judec englezii. Încerc sa le iau stilul de viata ca si cum as fi fost nascut aici. Însa încerc sa nu vorbesc engleza într-un grup în care sunt si români. Nu o vorbesc daca nu trebuie. Mi-e destul de greu sa fac fata expresiilor englezesti. De multe ori ma simt izolat. Si în viata de zi cu zi simt acelasi lucru. Este obiceiul pe care cei din jur nu-l înteleg. Nu mi-ar displacea sa ramân la Londra, dar vreau sa încerc Parisul, New York-ul si Norvegia.  

Cum te finantezi? Cât am fost artist în rezidenta, bursa Institutului Cultural Român mi-a platit studiile si mi-a oferit cazare. Acum am primit ajutor si din partea Fundatiei Ratiu, fara de care nu as fi putut trai aici si le sunt recunoscator. Sunt în anul al treilea acum la Academia Regala de Muzica din Londra, unde studiez vioara cu Remus Azoitei. Anul viitor, dupa absolvire, îmi doresc sa ramân în Londra pentru un curs de doi ani de master.  

Crina Boros
Ziarul romanesc

mai multe stiri...