Editorial

Sunt într-un moment de slabiciune si declar public ca sunt în anumite momente un mare naiv…pe bune. Eu, în nemernicia mea, credeam ca marea majoritate a românilor se înscriu în partide politice românesti, sau în cazul nostru italiene, din anumite convingeri de ideologie, simpatie politica, apropiere culturala sau strict avantaje generale, de natie sau comunitate. Aiurea…majoritatea românilor din Italia se înscriu si-si vând sufletul pentru o atentie, o fotografie sau o promisiune fara nicio baza. Am curaj sa afirm ca majoritatea dintre noi astia din Italia suntem niste profitori nerusinati.

De câteva luni am încercat, prin natura ocupatiei mele extra, de ziarist, sa observ comportamentul concetatenilor mei în fata propunerilor indecente ale politicienilor. Concluzia e clara: ne vindem sufletul si onoarea si prestigiul si demnitatea la primul care se fotografiaza cu noi sau ne baga în seama. Asta nu înseamna ca generalizez. Un exemplu ar fi Dutu Mihai, cu care am avut polemici destule si cu care m-am “porcait” în particular sau chiar în public, dar care pariez ca s-a înscris în PD-L din convingere, nu din prostie. Dar el e exceptia care întareste regula. Fiind perioada de campanie electorala atât la administrative cât si pentru europarlamentare, am avut ocazia sa intervievez câtiva români din Italia care s-au înscris în diferite partide politice românesti sau italiene…concluzia e una: s-au bagat în politica nu din convingere, ci din interes…nu a contat ideologia, nu a contat ca sunt la un partid care ne defavorizeaza pe noi “stranierii”, nu a contat ca e de stânga sau de dreapat…a contat o cina “moka”…o aprobare pentru un magazin…o promisiune pentru un sediu, samd…suntem slabi si usor de manipulat, o spun cu riscul tuturor eventualelor repercursiuni ulterioare din partea celor despre care am scris sau cu care am vorbit (exista si exceptii desigur). Ne vindem foarte usor, nu avem o ideologie specifica emigrantilor, nu suntem în masura sa analizam concret si corect actuala situatie politica…si asta dintr-un singur motiv: lipsa unitatii. Fiecare reactioneaza individual, fara o pregatire, fara o cultura politica necesara, fara o strategie comuna, eficienta si studiata. Sunt convins ca si de data asta, din alegerile administrative nu vor iesi rezultate pozitive…doar prin minune sa avem primul consilier!

Eu, dupa cum multi ma cunosc, nu fac parte din vreo asociatie sau partid politic…dar am convingerea ca Forumul comunitatii românesti de la Milano din 23-24 mai, poate fi o ocazie pentru a pune la punct multe lacune…multi ignora acest eveniment si gresesc…trebuie de vazut ca un grup de persoane, fara interese personale, au facut pe dracu’ în patru sa gaseasca posibilitatile financiare si logistice pentru a organiza acest eveniment…si din câte îmi dau seama cu mari sacrificii…invitatii sunt de marca, chiar surprinzator de importanti…proiecte se vor prezenta multe (va asigur)…sediul ales e de mare clasa…prezenta câtorva români de mare calitate, dar ramasi anonimi, aproape ca sigura… faceti tot posibilul sa fiti prezenti…e o ocazie mare de a ne întâlni si “pune tara la cale”…sunt convins ca prezenta în comitetul de organizare a Simonei Farcas, Daniel Grigoriu sau Ramonei Badescu nu convine multora, dar ar trebui lasat orgoliul la o parte si pus în fata interesul comunitatii…ce ziceti, se poate?

Andi Radiu