Jurnal de Turist

Cristiana Terenche ne rasfata cu risotto alla castellana al Tartufo , tagliatelle al cinghiale si spumone all’amaretto de la Granaro del Monte al Signorei Bianconi. Cum ajungem acolo? Pare simplu.

“In Romania, cred ca numai fotbalistii si fanii lor au auzit de Norcia, o cetate medievale, din secolul al XIV-lea, asezata in Umbria, la poalele muntilor Sibilini din Italia, unde ei fac antrenamente si au chiar un campionat.

CUM SE AJUNGE:

Aici se ajunge pe mai multe cai: de pe autostrada A1 (Florenta-Roma) se iese spre Perugia pe E45, in directia Spoleto. Cu 5 km inainte de a intra in Spoleto se face stanga spre Norcia; de pe autostrada A14 (Bologna-taranto) se iese la San Benedetto del Tronto in directia Ascoli Piceno si, inainte de localitatea Arquata, se vede indicatorul spre Norcia. Se poate veni si de pe coasta Adriaticii, dinspre Ascoli Piceno, dar se traverseaza muntii Sibilini si dureaza mai mult. Pe aici se trece prin renumita patrie a trufelor negre care a dus faima gastronomiei tipice locale dincolo de hotare. Prin padurile care acopera versantii muntilor se vad, ici-colo, grupulete de oameni insositi de caini special dresati , scormonind in stratul de frunze uscate in cautarea renumitelor ciuperci.

SFINTUL BENEDICT. DAR SI SUNCILE DE MISTRET

Odata ajunsi in piata centrala a orasului, dominata de statuia Sfantul Benedict, considerat protectorul Europei, foamea ne este zgandarita de suncile afumate de mistret, atarnate in vitrinele magazinelor din jur, unde mai sunt etalate, in stiva, borcane de diferite dimensiuni cu faimoasele trufe negre. Preturile piparate sunt pentru turisti, desigur, dar ne si conving de originea cuvantului trufandale …

MINA DE FIER A SIGNOREI BIANCONI DE LA GRANARO DEL MONTE

Curand am dat si de gustul lor, atat de apreciat de gurmanzi.
Din bucataria condusa cu mana de fier de Signora Bianconi, sotia patronului restaurantului Granaro del Monte, ies arome care ne invaluie in cautarea unei mese libere. Cam greu, mai ales ca se intampla sa fie miezul zilei. Numai clientii fideli au rezervare si ne uitam la ei cu jind. Probabil ca foamea ni se citea pe fata de i s-a facut mila unuia dintre chelneri si, cum s-a eliberat prima masa, ne-a asezat acolo. Abia acum ne aruncam privirile in jur si admiram ambianta medievala , cu plafoanele in arcade ogivale si cu un camin urias care domina una din sali ,unde focul este pregatit pentru gratare ce sfaraie in continuu. In fata clientilor se fac cele mai diferite fripturi, de la peste ( ca faimosul pastrav- somon adus din pastravariile din munti) , pana la costite de miel sau pulpa de mistret.

TRUFE, MISTRET, SPUMONE

Meniul specifica din start ca aici se respecta retete locale stravechi , dominate, bine inteles, de trufe. Alegem risotto alla castellana al Tartufo ( un fel de pilaf cu trufe) si tagliatelle al cinghiale ( paste cu carne de mistret), iar la desert – spumone all’amaretto ( un fel de tarta) . Nici la vinuri nu a fost usoara alegerea, dar in final am ales un vin rosu sec local, de pe dealurile Umbriei. Minunat…

TRUFE AI GUSTAT. TRUFE CU PICATURA.

Cum sunt trufele, dupa care se dau in vant cunoscatorii? In primul rand, nu le vezi cum te-ai astepta, ca la noi – ciuperci taiate. Minunatul risotto avea, printre boabele de orez , firicele negre al caror parfum specific ne-a lamurit repede ce este vorba de trufe date pe razatoare. La o masa vecina am remarcat , cu coada ochiului, cam acelasi lucru intr-o farfurie plina cu paste acoperite parca de un praf negricios. Este greu de descris aroma lor, nu se poate asocia cu nimic din ce aveam noi in memoria olfactiva. Apoi ne-am obisnuit si am putut sa ne delectam chiar si cu lichior din trufe…Am auzit ca ele se consuma si ca atare si ca au efecte afrodisiace foarte puternice. Asta sa fie secretul succesului lor?!

In final, nota de plata nu ne-a golit buzunarele cum ne temeam: putin peste 50 de euro, ceea ce inseamna cam 250 lei , ceea ce ne-a incurajat sa mai incercam si alta data . Si tot la Granaro del Monte, unde oamenii te servesc de parca ai fi un prieten venit in vizita si cauta sa te simti cat mai bine. Daca ne gandim ca functioneaza ca restaurant fara intrerupere de 150 ani, cel mai vechi din Umbria, se pare ca generatiile transmit nu numai retetele, ci si traditia ospitalitatii .”

Sursa: http://uichendist.ro