Mulţi, foarte mulţi conaţionali ar fi contribuit la ajutorarea sinistraţilor români de la L’Aquila, dar habar n-au cui să trimită banii, hainele sau cutiile de fasole pe care ar fi dorit să le doneze. Mulţi din zona unde locuiesc au întrebat şi la magazinele româneşti şi la biroul de servicii al soţiei, cum pot ajuta românii de la L’Aquila… Răspunsul meu a fost pentru majoritatea, că există conturi deschise, la televiziuni, biserici sau tot felul de instituţii italiene…dar numai italiene, pentru că românii n-au organizat nimic. Dar românul nu are chef să dea nici măcar un cent dacă ştie că banii nu ajung la conaţionalii lui…asta din diferite motive, pe care nu vreau să le dezvolt acum. Am citit pe forum că ambasada a creat o celulă de criză, care să contribuie la ajutorarea sinistraţilor români. Din nou sunt neglijate punctele comerciale româneşti, prezente în absolut toate regiunile şi chiar provinciile italiene, puncte care ar fi o sursă perfectă şi foarte eficientă de adunare de fonduri sau de transmitere a informaţiilor…şi m-am mai referit pe acest blog la acest aspect…ce Dumnezeu, e chiar aşa de greu să individualizezi bisericile, magazinele, restaurantele, agenţiile de turism, financiare sau imobiliare româneşti şi să le coordonezi în astfel de momente?…chiar nu vrea nimeni să stabilească o astfel de “cooperativă” în care s-ar băga majoritatea românilor cu activităţi comerciale?…pe bune că mă apucă dracii când văd atâta delăsare şi “menefreghism” din partea oficialilor români din Italia. Mai nou, funcţionari de la ambasadă au intrat în tot felul de bârfe pe forumuri de rahat, doi consuli (de la Milano şi Torino) sunt sau au fost recent subiecte de scandal în presa românească, iar ca ultimă acţiune, săptămâna trecută, ambasadorul Rusu (foto) a întrunit consulii onorifici pentru a-i îndemna, cu mare jenă, şi aproape în disperare de cauză, să facă totuşi ceva pentru a-şi justifica locul şi funcţiile…diplomaţia românească din Italia e la pământ, nu cred că ar putea cineva să mă contrazică, pentru că nu face nimic deosebit nici când totul e calm, nici în momentele de criză…ce să mai spunem de asociaţionismul românesc (iar aici mă asociez prietenului Cristian Gaiţă de la “Adevărul”, care pe blogul său a dezvoltat acest aspect)? Eu sunt de acord că nu sunt bani, dar asta se poate rezolva dacă ar fi puţină organizare iar diplomaţia românească din Italia şi-ar pune sufletul ( da, sufletul!) în astfel de situaţii…cu siguranţă careva îmi va scrie în comentarii că diplomaţii au altă treabă…hai s-o lăsăm baltă atunci…suntem o comunitate slabă şi dezorganizată, ăsta-i adevărul. Suntem însă specialişti în liste negre, acolo unde participarea e plină de entuziasm colorat!
P.S. cu emoţie, anunţ pe cei care nu ştiu, că vor mai fi înfiinţate cât de curând două consulate: la Trieste şi Siena!…Auguri !
…şi ca să întăresc imaginea despre calitatea diplomaţiei româneşti din Italia, vă delectez
http://andiradiu.wordpress.com/2009/04/ ... gramatica/ cu o doamnă agramată şi incoerentă rău de tot, care mai e şi mare consul…no comment!!!