de ellenapetruza » 11 Feb 2010, 02:02
Criza l-a făcut din director şomer
Adrian Ştefănescu, în vârstă de 46 de ani, din Bucureşti, a rămas fără loc de muncă de două ori într-un deceniu. Ultima oară, criza l-a făcut şomer. Câştiga binişor, peste salariul mediu, din poziţia de director tehnic al unei firme de termopane. A fost disponibilizat în 2008, chiar înaintea sărbătorilor de iarnă. Atât de obosit era, că nu a simţit lovitura. Un an a trăit din ajutorul de şomaj. Un an de căutări disperate.
Inginerul mecanic are de două luni un alt loc de muncă şi povesteşte pentru evz.ro despre cum poţi ajunge din director şomer, dar şi despre oportunismul angajatorilor pe timp de criză.
Bărbatul ar putea fi tătăl, unchiul, soţul sau prietenul vostru. Povestea inginerului mecanic concediat de criză este a altor câtorva sute de mii de români. Firma care l-a făcut şomer, ”Aplast”, a crescut constant şi nimic nu dădea de înţeles că mulţi dintre angajaţi vor ajunge pe drumuri. Ştefănescu a început să lucreze pentru firma de termopane în mai 2008.
”Le-am pus ordine în afacerea din Bucureşti, au mai deschis aici două depozite, iar după două luni m-au transferat la Ploieşti, la fabrică, director tehnic. Eu pentru asta mă angajasem”, povesteşte inginerul, care, iniţial era plătit cu 1.800 de lei, iar apoi, ca director, i-a crescut remuneraţia la 4.000.
”Nu am vrut să dau oameni afară şi am plecat eu”
Lucrurile păreau să meargă bine. Lunar, patronul îşi mărea producţia şi angaja oameni în plus. ”Când m-am angajat eu, aveau aproape 200 de angajaţi, iar în toamna lui 2008, când a venit criza, numărul ajunsese la 700. Cu producţia, la fel. De la 6.000 de produse, uşi, ferestre, am ajuns ca în două luni să facem 21.000”, îşi aminteşte Ştefănescu, adăugând apoi că secţia pe care o conducea ajunsese să scoată produse în valoare de 5 milioane de euro.
Dar, din punctul de vedere al inginerului, firma care l-a transformat din director în şomer s-a avântat prea tare şi a avut de pierdut. ”Ei lucrau foarte mult comenzi câştigate pe licitaţii la blocuri. Dar construcţiile au stagnat din toamna lui 2008 şi atunci le-a scăzut şi lor producţia. Şi au făcut restructurări. Eu am fost unul dintre primii plecaţi”, spune Adrian Ştefănescu.
Pe lângă reducerea consturilor, bărbatul bănuieşte că patronul l-a restructurat şi din motive personale: nu a vrut să dea afară angajaţi, plus reproşurile despre creşterea prea mare a producţiei.
”Eu nu am avut ce face şi i-am spus patronului că trebuie să ne oprim undeva, pentru că lună de lună producţia creştea cu 2.000 de tâmplării. Chiar dacă nu era criza, undeva trebuia să te opreşti. Nu eram singurii care făceam termopane. Şi aşa a rămas el cu o fixaţie pe mine, iar când au început restructurările mi-a cerut să dau oameni afară. Eu nu am vrut. Atunci zice: Bine, atunci dă-ţi demisia! Zic eu nu-mi dau demisia, daţi-mă afară. M-a mai ţinut două zile şi m-a dat afară”, povesteşte Adrian Ştefănescu cum a ajuns şomer.
”Nu e greu să găseşti un job, ci să găseşti un job legal”
Nici nu a simţit vestea, care a devastat sute de mii de angajaţi în România. ”Eram atât de obosit, că nu mă mai interesa”, spune inginerul, care la momentul în care a aflat că a fost dat afară a fost uşurat că nu mai munceşte şi câte 14 ore pe zi. Pleca la serviciu la 05.00, pogramul începea la 07.00, şi se întoarcea acasă la 01.00, la 02.00 noaptea.
Uneori ajungea şi la 04.00 acasă, iar la 10.00 suna telefonul care îl chema din nou la muncă. Aşa a ajuns pentru a doua oară şomer, după ce în 1997, a fost disponibilizat de la uzina ”Vulcan - fabrica de maşini”, astăzi membră a Grupului Tender. Şi acum, ca şi atunci, Ştefănescu a luat aproape un an indemnizaţie de şomaj. Timp în care a căutat necontenit un loc de muncă, dar s-a izbit în aceeaşi măsură de oportunismul şi neseriozitatea multora dintre angajatori.
”Nu e greu să găseşti un job, ci să găseşti un loc de muncă legal”, mărturiseşte bărbatul. Aşa îşi aminteşte cum a lucrat timp de o lună la o firmă de stivuitoare, fără să primească un ban. Numai cu mătura nu a dat, povesteşte inginerul, absolvent al Facultăţii de Inginerie Mecanică din Bucureşti. ”Mi-au spus că primele două săptămâni sunt de probă. Apoi, că nu au reuşit să-şi dea seama despre mine şi să mai stau două săptămâni, dar neplătite, că nu au bani. Era înainte de sărbători şi tocmai îl văzusem pe patron că şi-a luat altă maşină, un BMW”, spune bărbatul cum a plecat din firma de stivuitoare. Apoi, a lucrat pentru un turc.
”Firmele încearcă să profite de tine. M-a ţinut o lună, în septembrie anul trecut, fără acte, apoi încă o lună în probă şi după aceste două luni, când şi-a văzut lucrurile rezolvate nu am mai colaborat. Am fost tot director tehnic cu trei subalterni, dintre care unul fără acte, şomer”, povesteşte Ştefănescu, care şi-a postat CV-ul pe toate site-urile de joburi.
”Toţi patronii cer engleza”
Povesteşte apoi despre interviul la o firmă, al cărei anunţa l-a găsit chiar la AJOFM. ”Mă întreabă dacă ştiu engleză. Le spun că da. Apoi, dacă ştiu coreeană. Le-am spus că nu, dar că pot învăţa în trei luni, dacă îmi păstrează jobul. Apoi, am aflat că aveau deja pe cineva chiar din Coreea, dar că erau nevoiţi să facă anunţul public”, mărturiseşte bărbatul, care, vâzându-se şomer, a vrut chiar să-şi deschidă o firmă. Taxele percepute de stat şi perspectivele restrânse de profit l-au descurat.
În perioada în care a fost doar un număr dint statistica şomerilor de criză, Ştefănescu a încercat să facă şi cursuri organizate de AJOFM, doar, doar şi-ar găsi ceva de muncă. Însă, ofertele erau limitate. ”Ei aveau cursuri de lăcătuş, tâmplari. Eu asta ştiam. Aşa că am făcut un curs de engleză pentru care am şi diploma. Toţi patronii îţi cer engleza, ai, nu ai nevoie”, spune inginerul. Cursul de engleză i-a prins de minune, căci la firma la care lucrează acum toate softurile şi programele sunt în această limbă.
Ştefănescu şi-a găsit un loc de muncă după aproape un an de căutări. De două luni, este inginer mecanic, la ”Dr. Kocher”. ”Colaborasem cu ei, ştiam că au nevoie de un om şi aşa m-am angajat”, spune Ştefănescu. Nu mai deţine însă, o funcţie de conducere, nu mai are oameni în subordine. Nici salariul nu e la fel de mare ca înainte de să devină şomer al crizei. A ajuns să aprecieze că e un loc de muncă legal.
Sursa Evz.ro