via badin.ro
Moartea lui Grigore Vieru de Nicolae Dabija
Spitalul de urgenţă s-a trezit
Şi-i bântuit de-o veste tot mai grea:
Vieru zace undeva, strivit,
Căci s-a găsit şi pentru dânsu o şosea.
E scos poetul pe fragmente, dintre şine…
“Sunteţi Vieru?”
“Da”
“Şi ce vă doare? ”
“Doar Basarabia…
Ea… suferă mai tare…
Pe ea salvaţi-o-ntâi,
Şi-apoi pe mine…”
I-i sângele cu fiare amestecat
Ca Prutul lui cu sârmă ucigaşă:
“Unde vă doare cel mai tare?”
“Nu sub cămaşă…,
Ci Neamul meu… că-i… cel mai dezbinat ”.
”Lui-
medici voi, cu harul vostru sfânt!-
Scos de sub roţi ca de sub răstignire,
Mai daţi-i viaţă, ca să mai respire
Şi să mai scrie încă un “Legământ”.
Viaţa încet din trupul lui se scurge,
La el Spitalului i-i greu s-ajungă,
Şi Prutul tot e-o lacrimă prelungă
Pe faţa Europei care curge…
Şi, ca povestea cea cu lupi şi iezi,
Singurătatea s-a făcut mai mare…
Iar ţara seamănă cu-o lumânare
Ce pâlpâie uitată în zăpezi…
Cu mersul lui, tăcut de heruvim
El s-a-nălţat la ceruri: şi învie.
Şi, numai noi, rămaşi în străinie,
Nici nu ne naştem şi nici nu murim…
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,, asa s-a stins inca un patriot ,,,

